Victor Iliu

Una dintre primele pelicule românești nominalizate la marele premiu Palme d’Or din cadrul Festivalului de Film de la Cannes, ediția din anul 1957, era „Moara cu noroc“ (1955), în regia lui Victor Iliu.

Regizorul s-a născut la 24 noiembrie 1912, în Sibiu, și a absolvit Academia Comercială din București. Începând cu anul 1936 s-a remarcat prin publicistica despre film. Din 1941 a lucrat ca asistent operator și asistent de regie, iar între anii 1944 și 1948 a ocupat funcțiile de consilier tehnic, redactor și regizor al jurnalului de actualități, în cadrul Oficiului Național al Cinematografiei. În Rusia a urmat un stagiu de specializare la Moscova, cu marele regizor și teoretician de film Serghei Eisenstein.

Au urmat primele filme, documentarele „Anul 1848" (1948) și „Scrisoarea lui Ion Marin către Scânteia" (1949). În 1950 a fost numit director al Institutului de Artă Cinematografică din București, unde a predat, de asemenea, cursuri de regie. Împreună cu Jean Georgescu, a semnat primul său lungmetraj, drama „În sat la noi", în anul 1951, pentru care a primit un premiu la prestigiosul Festival de la Karlovy Vary, din Cehia.

Tot acolo i-a fost recompensat și următorul lungmetraj „Mitrea Cocor", realizat în 1952. Un an mai târziu, Victor Iliu realiza, împreună cu Sică Alexandrescu, una dintre cele mai memorabile ecranizări ale piesei lui Caragiale, „O scrisoare pierdută", ce-i avea în distribuție, printre alții, pe Nicky Atanasiu și pe Radu Beligan. După „Moara cu noroc" a urmat ultimul lungmetraj semnat de Victor Iliu - „Comoara din Vadul Vechi" (1964). În ultimii ani de viață, regizorul a fost director artistic al Studioului București (1966 - 1967). S-a stins din viață un an mai târziu, la 4 septembrie 1968.