Nascut pe 8 octombrie 1919, la Constanta, Virgil Popovici a urmat cursurile Liceului „Mircea cel Batrin“, timp in care si-a descoperit si talentul actoricesc, participand la diferite spectacole din cadrul scolii. Aici, el l-a cunoscut pe actorul Chiril Economu, care era director adjunct la Teatrul National. Desi, dupa terminarea liceului, Popovici a fost recrutat, „perioada cazona“ l-a mobilizat si mai mult sa-si indeplineasca visul de a deveni actor. Astfel, Virgil s-a hotarit sa urmeze Conservatorul Regal de Arta Dramatica, unde s-a prezentat la examen chiar in uniforma de militar. Surprinsa de talentul studentului ei, Maria Filotti s-a hotarit sa-l angajeze la teatrul sau particular din Sarindar, unde Virgil a jucat roluri principale in piese precum: Flacara sfinta, Dama cu camelii, succesul sau venind incet, dar sigur. In anul 1945 a fost cronicar la Radio Romania Bucuresti, avindu-i colegi pe Mihai Zira si Constantin Moruzan.
In anul 1947, teatrele particulare au fost desfiintate, iar Virgil a reusit printr-un examen greu sa intre la Teatrul National, unde a interpretat nenumarate roluri principale, in: Regele Lear, Cidul, Orasul nostru, Ovidiu, Macbeth, Becket, Fanny, Vlaicu Voda. In anul 1957 i s-a propus sa intre in corpul didactic. Astfel, dupa 12 ani de asistenta, cariera sa a suit brusc, fiind numit lector universitar la A.T.F. In acest timp, Virgil i-a avut ca studenti pe Stefan Iordache, Ilinca Tomoroveanu, Traian Stanescu si Ilie Gheorghe. In 1960 a colaborat cu Teatrul Casandra, unde a montat spectacole precum Straniul interludiu, jucand alaturi de Carmen Galin, iar in 1964 a jucat alaturi de Florin Piersic, in piesa Maria Stuart. Virgil Popovici a jucat si in filme, printre care Citadela sfarimata, alaturi de Marcela Rusu, Gyórgy Kovacs si Maria Filotti.
Tot in acest timp, Virgil a lucrat si in televiziune, unde a lecturat texte pentru emisiunea Teleenciclopedia. Intr-o scrisoare deschisa catre Virgil Popovici, datata 1971, actrita Irina Rachiteanu-Sirianu mentioneaza: "Iata, draga Virgil Popovici, ca au trecut treizeci de ani, de cand ne-am rostit primele replici din primii nostri ani de teatru, cu acele infrigurari si emotii, nemultumiri si visuri..... Colegi de Conservator la aceeasi clasa, condusa de Maria Filotti, am jucat impreuna, pe scena Teatrului din Sarindar, alaturi de marea noastra profesoara, ne-am bucurat in acelasi an de angajarea noastra la Teatrul National - suprema noastra aspiratie - si ne-am intalnit deseori pe scena acestui iubit si venerat teatru. Ne-am conjugat deseori eforturile intru implinirea si realizarea diverselor noastre activitati obstesti. Sa nu uitam apoi ca, ani de-a randul, vocea ta s-a asociat cu sute, poate mii de metri de pelicula a jurnalelor cinematografice, ca multi, foarte multi ani, aparatele noastre de radio te-au adus pe calea undelor, in calitate de crainic, in fiecare casa...... Desigur ca si pentru ceilalti din jur, nu numai pentru mine, numele, persoana, "culoarea" ta de artist, se anunta intotdeauna cu un plus de sobrietate, de seriozitate, de demnitate si devotiune, de forta interioara si de rigoare. Ne simtim bine langa vocea ta sigura, langa privirea ta limpede, langa atitudinea ta bine cumpanita. Cine joaca alaturi de tine se bucura intotdeauna de un partener loial ( si asta conteaza foarte mult in....arena), viu interesat de jocul din fiecare seara, atent, plin de caldura si de precizie".
In anul 1979, Virgil Popovici a iesit la pensie, dar acest fapt nu l-a impiedicat sa mai joace. Astfel, a fost prezent pe scena pana in 1983. In 1984 a plecat la Sinaia, pe perioada de vara, unde a montat Schitele lui I. L. Caragiale la Casa de Cultura din acest oras.
A fost veteran de razboi si membru societar al Teatrului National Bucuresti.
In anii care au urmat, a fost un bunic exemplar pentru dragii lui nepoti, Alexandru si Virgil.
A trecut in nefiinta pe data de 19 ianuarie 2013, la Bucuresti, inconjurat de familie.
