Vittorio, cel mai mare dintre frații Taviani, s-a născut pe 20 septembrie 1929, la San Miniato di Pisa, în Toscana - regiunea din centrul Italiei, iar după doi ani s-a născut și fratele său Paolo. Amândoi au studiat Dreptul la Universitatea din Pisa, însă dragostea lor pentru film i-a determinat să abandoneze studiile pentru a semna o serie de documentare cu argumente sociale care au ajuns la televiziune.
Debutul lor pe marele ecran a fost în 1962, când frații Taviani au realizat filmul "Un uomo da bruciare' despre viața lui Salvatore Carnevale, un zilier care a fost asasinat în Sicilia în 1955 pentru activismul său politic, film care a câștigat Premiul criticii la Festivalul de la Veneția.
Primele lor filme au abordat întotdeauna teme sociale precum "San Michele aveva un gallo" (1972), laureat cu premiul Interfilm la Festivalul de la Berlin sau "Allonsanfan" (1974), în care au interpretat Marcello Mastroianni și Lea Massari, care portretizează clasa muncitoare.
Marele lor succes este "Padre padrone" (1977), ecranizare a biografiei lui Gavino Ledda care descrie viața unui tată despotic într-o Sardinie săracă și care a câștigat premiul Palme d'Or la Festivalul de la Cannes. Cei doi mari regizori au fost distinși pentru întreaga lor carieră, în 1986, cu un Leu de Aur la Veneția, dar au continuat să facă filme ca "Good Morning, Babilonia' (1988), "Il sole anche di notte" (1990) sau "Le affinita elettive" (1996).
La 83 de ani, Vittorio Tavaiani și fratele său Paolo au realizat capodopera lor "Cesare deve morire" care în 2012 a câștigat Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin, o ecranizare în alb și negru a piesei "Julius Cesar" al lui Shakespeare despre cei închiși în carcera romană Rebibbia.
În ultimii ani ei au realizat și filmele "Maraviglioso Boccaccio" și "Una questione privata" care din cauza sănătății precare a lui Vittorio a fost regizat doar de Paolo, la "indicațiile" fratelui său,
Frații Taviani au scris și au regizat scurtmetraje și au produs primul lor lungmetraj în anul 1962. Cei doi și-au continuat parteneriatul. Ei obișnuiau să regizeze împreună, alternând scenele – în timp ce unul regiza, celălalt supraveghea.
Parteneriatul celor doi frați a fost atât de apropiat, încât actorul italian Marcello Mastroianni i-a numit "Paolovittorio".
