Violonistul si dirijorul Yehudi Menuhin s-a născut la 22 aprilie 1916, in New York. Făcea parte dintr-o familie de evrei emigrata din Rusia, a avut doua surori.
A fost unul dintre copiii minune, la 7 ani cucerea sălile de concert interpretând Concertul pentru vioara al lui Mendelssohn, la vârsta adolescentei participa la turnee in întreaga lume si era considerat cel mai bun violonist. A studiat vioara la Paris cu Louis Persinger si George Enescu, a venit in România in 1927, la vila Luminiș, locuința din Sinaia a lui George Enescu.
S-a casatorit cu Nola Nicholas, de care a divortat in 1947, a avut 2 copii cu ea, apoi s-a recăsătorit cu balerina si actrița britanica Diana Gould si a avut inca 2 fii.
In cel de-al Doilea Război Mondial a susținut circa 500 de concerte pentru trupele aliate, a cântat in Germania pentru deținuții eliberați din lagărele de concentrare. Vorbea limba germana si l-a apreciat pe dirijorul Wilhelm Furtwängler.
In anii 1940-1950 a interpretat si înregistrat compoziții ale clasicilor muzicii universale, s-a distins in Sonata pentru vioara solo de Béla Bartók. S-a stabilit la Londra in 1959, in 1985 a devenit cetățean britanic, din 1970 era cetatean elvețian. A regizat Festivalul Bath (1958-1968) și Festivalul de la Gstaad 1956, in 1958 a infiintat propria orchestra de camera. A fost acompaniat de sora sa, pianista Hephzibah Menuhin, a colaborat cu compozitorul indian Ravi Shankar. Marea Britanie l-a înnobilat cu titlul de Lord Menuhin de Stoke d'Abernon.
A deschis Yehudi Menuhin School, o scoală pentru copiii supradotați muzical, s-a implicat in organizații religioase si sociale din intreaga lume.
A scris câteva cărți, printre care Violin: Six Lessons (1972), autobiografia Unfinished Journey (1977), impreuna cu Curtis W. Davis a scris The Music of Man (1980), Life Class (1986).
