Zbigniew Cybulski a fost un actor polonez de teatru și film, una dintre cele mai proeminente figuri ale generației sale și unul dintre cei mai populari actori polonezi din secolul XX.
Zigniew Cybulski se naște pe data de 3 noiembrie 1927 în Kniaze, un mic sătuc polonez de lângă Stanislawow (acum Ivano-Frankivsk, Ucraina).
După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, este admis la Școala Superioară de Teatru din Cracovia (Panstwowa Wyzsza Szkola Teatralna im. Ludwika Solskiego). Pe durata studiilor, joacă la Teatrul Academic din Cracovia. După absolvire, în 1953, se mută la Gdansk, unde se angajează la Teatrul Wybrzeze, a cărui director era Leon Schiller - unul dintre cei mai influenți regizori polonezi din acea perioadă.
La Wybrzeze Cybulski îl întâlnește pe Bogumil Kobiela, și între cei doi actori se leagă o prietenie strânsă. Anume cu Kobiela Cybulski fondează Teatrul Studențesc Bim-Bom, care în scurt devine foarte faimos.
În 1954 debutează pe marele ecran - în "Kariera", unde primește un rol minor. Primul rol principal în primește în 1958, în fimul "Krzyz Walecznych" de Kaziemierz Kutz. Tot în acest an mai apar două filme cu Zbigniew Cybulski în rol principal: "Osmy dzien tygodnia" (A opta zi a săptămânii) de Aleksander Ford și "Popiol i diament" (Cenușă și diamant) de Andrzey Wajda.
Prestația din "Popiol i diament" îi aduce aprecierea criticilor și a publicului. Însuși marele Andrzey Wajda l-a numit "cel mai bun tânăr actor" și "actorul cu care am avut cea mai mare plăcere de a lucra împreună". Este apreciat și în Occident - în 1960, primește o nominalizare la premiile BAFTA, la categoria "Cel mai bun actor străin".
Pe lângă jocul actoricesc, Cybulski mai impresionează cu ceva în "Popiol i diament" și anume prin stilul lui vestimentar revoluționar pentru un stat socialist: hainele de piele și ochelarii de soare mari șochează publicul conservator și oficialii de partid, în schimb tinerii îl adulează. Toate acestea, combinate cu caracterul dezinvolt și carisma proprie, îi consolidează renumele de rebel nonconformist, iar în Occident este numit "James Dean al Poloniei". Din păcate, comparația nu a fost foarte inspirată, căci ca și marele actor american, Cybulski va muri foarte tânăr, în plină expansiune artistică.
La începutul anilor '60 se mută la Varșovia, unde se alătură Teatrului Experimental Wagabonda. Deasemenea, apare și pe scena Teatrului Ateneus.
Cel mai faimos film al său (alături de "Cenușă și diamant") este "Recopis znaleziony w Saragossie" (Manuscrisul din Saragosa, 1965) de Wojciech Has.
Pe 8 ianuarie 1967, pe când se întorcea de la filmările unui nou film, aflându-se pe peronul 3 al gării din Wroclaw", Cybulski a încercat să sară în trenul deja în mișcare (ceea ce făcea destul de des), a alunecat de pe scara vagonului și a căzut sub tren. După o oră, se stinge în spitalul orășenesc din Wroclaw. A fost îngropat cu onoruri la Katowice.
Ca un fapt divers, în trenul care l-a strivit călătorea Marlene Dietrich, o veche prietenă a actorului. Cybulski își luase rămas bun de la marea actriță germană doar cu câteva minute înainte de accidentul fatal...
Moartea prematură a lui Zbigniew Cybulski a șocat toată lumea artistică a Poloniei, printre cei mai afectați fiind regizorul Andrzey Wajda, pentru care Cybulski a fost o sursă permanentă de inspirație. După o perioadă lungă de depresie provocată de moartea actorului, în 1969, Wajda regizează "Wszystko na sprzedaz" (traducerea aproximativă "Totul este la vânzare") - o cvasibiografie a vieții actorului și un semn de omagiu și nostalgie din partea lui Wajda.
În 1996, cititorii ziarului "Time" l-au ales Cel mai bun actor polonez din toate timpurile. Câțiva ani mai târziu i-a fost conferită o stea personală pe Aleea Starurilor din Lodz.
Un amănunt interesant din viața actorului - a fost verișor primar cu viitorul general Wojciech Jaruzelski, care în anii '80 a fost ultimul lider al Poloniei socialiste.
