11-09 -2002 a fost una dintre cele mai fericite zile din viata mea.A fost ultima data cand am mancat o pizza.Prostia americana a iesit la iveala pentru cei care au cel putin un neuron valabil.
diablo85
pe 16 Februarie 2014 17:34
Un fel de "Eyes Wide Shut", la propriu, fara aluzie la filmul omonim. Cateva mii de americani mor si presedintele declara razboi terorismului. Ce ar trebui sau fi trebuit sa faca alte tari precum Liban, Vietnam, Afghanistan, Japonia, Chile sau altele din America Centrala ? Nimic, pt ca nu au importanta politica la nivel global. Atrocitatile facute de americani in aceste tari sunt doar reactii individuale ale soldatilor supusi la stres si violenta, in opinia lor, iar fiecare crima cere o pedeapsa similara ducand la un cerc vicios. Oricat de civilizata vrea sa para, SUA, la nivel de individ, nu difera cu nimic de ceialti. Ba dimpotriva, prin aroganta si vanitatea castigate de-a lungul timpului incepe sa semene cu fascismul; chiar daca nu o declara oficial, orice american considera viata lui mai importanta si mai valoroasa decat a unui palestinian, afghan sau african. Se bat cu pumnul in piept ca apara libertatea si democratia, dar cine plateste pretul ? Si ce inseamna libertatea, atunci cand poporului i se ia dreptul de a alege sistemul politic, asa cum s-a intamplat in Vietnam si Chile ? Iar democratia e doar o pavaza pt un sistem capitalist care nu sustine majoritatea, ci doar o anumita categorie de oameni capabili sa calce pe "cadavre" pt a privi lumea de sus. E mai bine sa ai libertate in exprimare (dreptul la cuvant), o piata libera si cateva alte mici avantaje pt un pret atat de mare ? Sa permiti ca si copilul tau sa se nasca intr-o lume in care are doua posibilitati: sa "conduca" sau sa fie "condus" ? Si sa conduca intr-un mod care incalca orice moralitate si compasiune. Iar America e soldatul care poarta acest steag. Cum sa nu-mi doresc un Jihad care sa curete acest c.a.c.a.t. occidental, capitalism corupt si democratie infecta (pt ca puterea nu e a demos-ului, ci a aristocratiei) ?
Referitor la film, cele mai bune abordari pt mine au fost ale lui Ouedraogo ("-Sa-l rapim pe presedintele SUA cand vine in vizita la Ouagadougou si sa cerem recompensa. -Esti nebun ? Vrei sa ne bombardeze tara ?"), Loach (Vladimir Vega in prim plan care prezinta un alt 11 septembrie, cel din 1973, mult mai dramatic pt Chile), Inarritu ("Does God's light guides us or blinds us?"), Gitai (paralela intre un eveniment in SUA si ceva cotidian in Tel-Aviv) si Imamura (un om devine sarpe dezgustat de a mai exista ca si fiinta umana dupa al II-lea Razboi Mondial)
danucu
pe 05 Ianuarie 2011 16:58
Cutremurator prin sinceritatea si dramatismul celor 11 povestiri. In timpul filmului am intrat intr-un fel de transa, o stare de meditatie, si nimic nu mai conta in afara povestilor. Am trecut de la un sentiment la altul: neputinta, furie, mila... La final, la final ramane un gol in suflet pentru milioanele de persoane care au trecut si trec prin iad, aici pe pamant. Si vinovati sunt: tot oamenii. "We're at war with terrorism, we're at war with rasism, but most of all we're at war with ourselvs."
Referitor la film, cele mai bune abordari pt mine au fost ale lui Ouedraogo ("-Sa-l rapim pe presedintele SUA cand vine in vizita la Ouagadougou si sa cerem recompensa. -Esti nebun ? Vrei sa ne bombardeze tara ?"), Loach (Vladimir Vega in prim plan care prezinta un alt 11 septembrie, cel din 1973, mult mai dramatic pt Chile), Inarritu ("Does God's light guides us or blinds us?"), Gitai (paralela intre un eveniment in SUA si ceva cotidian in Tel-Aviv) si Imamura (un om devine sarpe dezgustat de a mai exista ca si fiinta umana dupa al II-lea Razboi Mondial)