Părerea criticului
Merita vazut „Azi 13, maine 30 de ani” (regia: Gary Winick) pentru un moment: in toiul (amortit) al unei petreceri de firma, in care lumea motaie pe la colturi & nimeni nu danseaza pe digeismele „cool” care fac legea in discotecile anilor 00, Jenna (Jennifer Garner) roaga sa se puna „Thriller” al lui Michael Jackson... Instantaneu, invitatii fitosi intra in ring si, condusi cu entuziasm contagios de Jenna, se dedau unei orgii coregrafice ce reinstaleaza „cool”-ul acolo unde i-e locul!
Poanta este ca Jenna e o adulta de 30 cu mintea unei pustoaice de 13, si asta explica totul. Cum a ajuns sa faca saltul de 17 ani in sus (in timp) & in jos (in cap) e mai putin interesant (putin praf „care-ti indeplineste orice dorinta” si hop!, flash-forward in viitor...), conteaza rezultatul: Jenna - care devenise o carierista fara scrupule din crestet pana-n talpi – isi da seama ca exista alte valori decat acelea in care crezuse (egoismul, minciuna, inselaciunea…) si ca aceste “alte” valori (altruismul, bunatatea, naivitatea…) sunt mai importante.
Bla-bla-bla! Filmul nu trebuie cautat la capitolul originalitate, pentru ca n-are: adultul-care-redevine-copil a mai fost vazut la cinema (Tom Hanks in “Big”), iar ideea copilei-care-devine-o-scorpie-si-apoi-buna-la-loc a fost exemplificata cu brio, recent, de teen-comedia “Fete rele”… Scenariul, asadar, nu are prea multe de oferit. Dar Garner – mai cunoscuta pentru rolul din serialul de televiziune “Alias” decat pentru cele din cinema – se dovedeste irezistibila!
Intr-un fel, e pacat ca filmul o trimite destul de repede in sanul (uitat) al familiei, unde sunt “adevaratele valori”: postura de “bitch” batuta la popou de pustoaica era delicioasa. Dar – ce sa-i faci? -, putine filme au biciul pe care-l merita...
Poanta este ca Jenna e o adulta de 30 cu mintea unei pustoaice de 13, si asta explica totul. Cum a ajuns sa faca saltul de 17 ani in sus (in timp) & in jos (in cap) e mai putin interesant (putin praf „care-ti indeplineste orice dorinta” si hop!, flash-forward in viitor...), conteaza rezultatul: Jenna - care devenise o carierista fara scrupule din crestet pana-n talpi – isi da seama ca exista alte valori decat acelea in care crezuse (egoismul, minciuna, inselaciunea…) si ca aceste “alte” valori (altruismul, bunatatea, naivitatea…) sunt mai importante.
Bla-bla-bla! Filmul nu trebuie cautat la capitolul originalitate, pentru ca n-are: adultul-care-redevine-copil a mai fost vazut la cinema (Tom Hanks in “Big”), iar ideea copilei-care-devine-o-scorpie-si-apoi-buna-la-loc a fost exemplificata cu brio, recent, de teen-comedia “Fete rele”… Scenariul, asadar, nu are prea multe de oferit. Dar Garner – mai cunoscuta pentru rolul din serialul de televiziune “Alias” decat pentru cele din cinema – se dovedeste irezistibila!
Intr-un fel, e pacat ca filmul o trimite destul de repede in sanul (uitat) al familiei, unde sunt “adevaratele valori”: postura de “bitch” batuta la popou de pustoaica era delicioasa. Dar – ce sa-i faci? -, putine filme au biciul pe care-l merita...
