Alexs Stadermann aduce în fața publicului continuarea animației 100% Lup. Acțiunea și aventura nu lipsesc nici din 200% Lup, iar protagonistul rămâne Freddy Lupin, pudelul dur ce încearcă să impună respect în ciuda aparențelor.
Debutul plin de misticism al filmului poate băga în ceață spectatorii nefamiliarizați cu originalul, însă estetica animației captivează. Cromatica preponderent albastră potențează această aură magică a spiritelor lunii, entități atotputernice care controlează puterile lupilor din haită și energia astrului. Atunci când Freddy, un pudel roz a cărui dorință arzătoare este să fie luat în serios, le cere să îl transforme și pe el într-un lup, echilibrul cosmic este dat peste cap. Un bebeluș strălucitor pe nume Moopoo este catapultat de pe lună pe Pământ și riscă să dispară în câteva zile dacă nu este dus înapoi. Revine în sarcina lui Freddy și a prietenilor săi căței să o găsească pe Max, vrăjitoarea alungată din haită, și să învețe de la ea Vraja Portalului pentru a circula între cele două lumi.
Deși inițial Freddy este cel diferit în gașca lupilor, după transformare este cel diferit de câini. Nimeni nu poate să se identifice în același timp cu toate grupurile. Motivul recurent al outsider-ului rezonează cu spectatorii. Această dorință de a fi iubit și apreciat este general valabilă, iar 200% Lup prezintă două modalități prin care se poate împlini. Respectul poate fi câștigat sau poate fi impus cu forța, prin frică. Personajele sunt însă ghidate astfel încât să își depășească fricile, unele mai profunde decât celelalte: Max este nevoită să treacă peste lipsa de încredere în lupi și să încerce să fie mai empatică. Batty, prietena cea mai bună a lui Freddy, se împrietenește cu liliacul de care era îngrozită, acesta chiar salvându-i viața în cele din urmă. Iar pudelul învață să nu mai fie lacom și să renunțe de bună voie la puterea care i-ar fi putut aduce respectul mult așteptat, pentru a salva pe altcineva.
În ciuda temelor relevante, a animației satisfăcătoare vizual, a momentelor muzicale și a elementelor umoristice, filmului 200% Lup îi lipsește ceva care să țină publicul în sală, iar acel ceva este originalitatea. Firul narativ este previzibil și nu destul de incitant, nici măcar pentru copii. În general filmele au devenit repetitive, fiind extrem de greu să vină cu ceva atipic, însă cel mai nou film al lui Alexs Stadermann lasă impresia că nici măcar nu a fost întreprins vreun efort pentru a adăuga o amprentă personală. Plictiseala și-a spus cuvântul și părinții au plecat din sală de mână cu odraslele lor.
Și totuși, dacă au răbdarea necesară pentru a trece peste finalul predictibil, copiii vor învăța o lecție importantă despre avantajul de a te simți bine în propria piele. Nu trebuie să te schimbi pentru a fi pe placul celorlalți. Lumea nu te va aprecia dacă te metamorfozezi ca un cameleon. Secretul este să fii autentic cu încredere și fără regrete. Doar fiind tu însuți poți inspira oameni, iar asta este una dintre calitățile care atrag cel mai adesea respectul.
Debutul plin de misticism al filmului poate băga în ceață spectatorii nefamiliarizați cu originalul, însă estetica animației captivează. Cromatica preponderent albastră potențează această aură magică a spiritelor lunii, entități atotputernice care controlează puterile lupilor din haită și energia astrului. Atunci când Freddy, un pudel roz a cărui dorință arzătoare este să fie luat în serios, le cere să îl transforme și pe el într-un lup, echilibrul cosmic este dat peste cap. Un bebeluș strălucitor pe nume Moopoo este catapultat de pe lună pe Pământ și riscă să dispară în câteva zile dacă nu este dus înapoi. Revine în sarcina lui Freddy și a prietenilor săi căței să o găsească pe Max, vrăjitoarea alungată din haită, și să învețe de la ea Vraja Portalului pentru a circula între cele două lumi.
Deși inițial Freddy este cel diferit în gașca lupilor, după transformare este cel diferit de câini. Nimeni nu poate să se identifice în același timp cu toate grupurile. Motivul recurent al outsider-ului rezonează cu spectatorii. Această dorință de a fi iubit și apreciat este general valabilă, iar 200% Lup prezintă două modalități prin care se poate împlini. Respectul poate fi câștigat sau poate fi impus cu forța, prin frică. Personajele sunt însă ghidate astfel încât să își depășească fricile, unele mai profunde decât celelalte: Max este nevoită să treacă peste lipsa de încredere în lupi și să încerce să fie mai empatică. Batty, prietena cea mai bună a lui Freddy, se împrietenește cu liliacul de care era îngrozită, acesta chiar salvându-i viața în cele din urmă. Iar pudelul învață să nu mai fie lacom și să renunțe de bună voie la puterea care i-ar fi putut aduce respectul mult așteptat, pentru a salva pe altcineva.
În ciuda temelor relevante, a animației satisfăcătoare vizual, a momentelor muzicale și a elementelor umoristice, filmului 200% Lup îi lipsește ceva care să țină publicul în sală, iar acel ceva este originalitatea. Firul narativ este previzibil și nu destul de incitant, nici măcar pentru copii. În general filmele au devenit repetitive, fiind extrem de greu să vină cu ceva atipic, însă cel mai nou film al lui Alexs Stadermann lasă impresia că nici măcar nu a fost întreprins vreun efort pentru a adăuga o amprentă personală. Plictiseala și-a spus cuvântul și părinții au plecat din sală de mână cu odraslele lor.
Și totuși, dacă au răbdarea necesară pentru a trece peste finalul predictibil, copiii vor învăța o lecție importantă despre avantajul de a te simți bine în propria piele. Nu trebuie să te schimbi pentru a fi pe placul celorlalți. Lumea nu te va aprecia dacă te metamorfozezi ca un cameleon. Secretul este să fii autentic cu încredere și fără regrete. Doar fiind tu însuți poți inspira oameni, iar asta este una dintre calitățile care atrag cel mai adesea respectul.