Am o slabiciune pentru regizor si imi place mult Tony Leung.Coloana sonora apartine aceluiasi compozitor care a scris muzica pentru In the Mood for Love si A Single Man.E un splendid film despre iubire.
cezarika21
pe 07 Aprilie 2015 13:01
Având acţiunea principală petrecută în anii '60 ai secolului al XX-lea, filmul "2046" (un număr asociat cuvântului LOVE) este o fantezie vizuală plină de poezie, putând fi considerat un imn închinat dragostei. Povestea nu are un flux narativ continuu, fiind un puzzle format din mai multe piese disparate.
Elementul principal al acestui film îl constituie dragostea, un sentiment care nu poate fi trăit deplin decât atunci când cei doi parteneri sunt sincronizaţi. Personajele trebuie să trăiască cu sufletul în acelaşi timp şi nu trebuie să sufere influenţa trecutului pentru a se bucura de dragoste. Din păcate, protagoniştii acestui film nu-şi trăiesc prezentul decât la un nivel aparent şi superficial, suferind nostalgia cauzată de amintirile pe care-şi doresc zadarnic să le reînvie şi neputinţa de a-şi sincroniza sentimentele. Filmul este dominat de întrebări lăsate fără răspuns ca rezultat al incertitudinilor şi indeciziei personajelor.
Regizorul Kar-Wai Wong combină fanteziile vizuale ale lui Fellini, cu refugiul într-o existenţă paralelă tipică lui Godard şi cu întrebările existenţiale din filmele lui Antonioni. Existenţa personajului principal se desfăşoară între frânturi de memorie din trecut, vise futuriste şi suprarealiste şi un prezent decadent care nu-l satisface. Chow îşi caută "timpul pierdut", fiind obsedat de întrebările lăsate fără răspuns şi refugiindu-se într-o lume proprie în care crede că el este cel care stabileşte regulile.
Povestea este una originală, fiind susţinută de interpretări intense ale protagoniştilor şi mai ales de o regie îndrăzneaţă a lui Kar-Wai Wong. Combinaţia poetică între imaginile de o plasticitate surprinzătoare şi temele muzicale clasice degajă o stare de nostalgie apăsătoare datorată imposibilei reîntoarceri într-un timp iremediabil trecut.
alali
pe 13 Ianuarie 2015 01:01
Marturisesc, ca dupa regalul de culoare, sentiment si gingasie de care am avut parte in In the Mood for Love, cea de a doua parte a trilogiei, am avut asteptari uriase. Cu greu am facut rost de acest dvd si... nerabdator m-am instalat in fata ecranului ca sa imi primesc doza de Kar Way. Dezamagire totala insa.
O poveste usor haotica, destul de explicit-erotica, cam golaneasca, si ...dezumanizata. Da, dezumanizata! Si la propriu si la figurat. Lipsa de tandrete specifica celorlalte doua parti si chiar culturii asiatice, intruziunile sf cu roboti pe post de iubite, toate astea rapesc sentimetele si parca intuneca filmul. Acum stau si realizez ca, daca in primele cadre am recunoscut acele tonuri ce coloreaza la propriu atmosfera, acea cosmetizare a obscurului, umplerea spatiilor fiecarui cadru cu nuante, procedee atat de specifice lui Kar Way cam cum este tehnica de impasto pentru lucrarile lui Van Gogh, ulterior, din cauza coruperii sublimului, a explicitului si a pervertirii, totul parca se intuneca. Culoarea ori dispare ori pur si simplu scapa privirii. Pana si neonul de la hotelul unde se desfasoara actiunea este stins...
La nivel de personaje cred ca este marea lipsa. Mai ales ca Tony Leung ramane acelasi, parca nu isi poate intra in pielea acestui protagonist lipsit de noblete, asta ca sa nu ii spun pe sleau badaran.
In concluzie, filmul a fost o adevarata deceptie pentru mine, neexistand termen de comparatie cu predecesorul lui si nici chiar cu prima parte, Days of Being Wild, unde stilul necizelat al regizorului este vizibil cu ochiul liber.
Un 6,29, pentru el ca fiind o continuare. Pentru ca daca ar fi privit ca un film de sine statator, nu stiu ce nota ar fi meritat, probabil cu 1-2 puncte mai mica.
Un film "erotic si bizar " infatisat de chinezi pe muzica occidentala , cu reluari repetate din opera Norma (solista Angela Gheorghiu ! ) , iata un efect interesant in care muzica da culoare actiunii si-l introduce pe spectatorul european ; un film placut , facut cu talent si profesionalism , cred ca merita nota 8 .
cosmin_kedii
pe 08 Martie 2013 12:48
O atmosferă de film retro, cu un interpret principal carismatic, toate consolidate prin frumusețe și clasa de Kar Wai Wong
GreenWeed
pe 03 Septembrie 2012 17:04
suna bine .. azi ma uit si revin cu un comentariu inapoi :)
OanaAlexia
pe 10 Septembrie 2009 15:26
Rezum ideile la a spune pur si simplu ca este un film care m-a emotionat prin ideile scenariului, jocul actorilor si coloana sonora impecabil aranjata.
pe 12 Februarie 2006 22:56
un film care nu poate fi povestit (deci un film bun), copleshitor ...daca amintirile noastre se duc toate undeva , intr-un spatiu material, care poate fi vizitat dar care este sub semnul mortii (pentru ca, ce mai poti schimba la un lucru care a fost in trecut , care a murit deci )? si ce face ca prezentul sa aiba consistenta ? Trairea , atipicul , (el refuza sa fie un macho si sa profite ...)implicarea personala si sa lasi in fiecare moment ca si hazardul sa aiba un cuvint de spus (sa nu traiesti situatiifixe )
pe 31 August 2005 21:41
nu mai votatzi fara sa stitzi despre ce e vba!
pe 11 August 2005 09:35
probabil ceilalti nu au vazut filmul
sau il confunda
Elementul principal al acestui film îl constituie dragostea, un sentiment care nu poate fi trăit deplin decât atunci când cei doi parteneri sunt sincronizaţi. Personajele trebuie să trăiască cu sufletul în acelaşi timp şi nu trebuie să sufere influenţa trecutului pentru a se bucura de dragoste. Din păcate, protagoniştii acestui film nu-şi trăiesc prezentul decât la un nivel aparent şi superficial, suferind nostalgia cauzată de amintirile pe care-şi doresc zadarnic să le reînvie şi neputinţa de a-şi sincroniza sentimentele. Filmul este dominat de întrebări lăsate fără răspuns ca rezultat al incertitudinilor şi indeciziei personajelor.
Regizorul Kar-Wai Wong combină fanteziile vizuale ale lui Fellini, cu refugiul într-o existenţă paralelă tipică lui Godard şi cu întrebările existenţiale din filmele lui Antonioni. Existenţa personajului principal se desfăşoară între frânturi de memorie din trecut, vise futuriste şi suprarealiste şi un prezent decadent care nu-l satisface. Chow îşi caută "timpul pierdut", fiind obsedat de întrebările lăsate fără răspuns şi refugiindu-se într-o lume proprie în care crede că el este cel care stabileşte regulile.
Povestea este una originală, fiind susţinută de interpretări intense ale protagoniştilor şi mai ales de o regie îndrăzneaţă a lui Kar-Wai Wong. Combinaţia poetică între imaginile de o plasticitate surprinzătoare şi temele muzicale clasice degajă o stare de nostalgie apăsătoare datorată imposibilei reîntoarceri într-un timp iremediabil trecut.
O poveste usor haotica, destul de explicit-erotica, cam golaneasca, si ...dezumanizata. Da, dezumanizata! Si la propriu si la figurat. Lipsa de tandrete specifica celorlalte doua parti si chiar culturii asiatice, intruziunile sf cu roboti pe post de iubite, toate astea rapesc sentimetele si parca intuneca filmul. Acum stau si realizez ca, daca in primele cadre am recunoscut acele tonuri ce coloreaza la propriu atmosfera, acea cosmetizare a obscurului, umplerea spatiilor fiecarui cadru cu nuante, procedee atat de specifice lui Kar Way cam cum este tehnica de impasto pentru lucrarile lui Van Gogh, ulterior, din cauza coruperii sublimului, a explicitului si a pervertirii, totul parca se intuneca. Culoarea ori dispare ori pur si simplu scapa privirii. Pana si neonul de la hotelul unde se desfasoara actiunea este stins...
La nivel de personaje cred ca este marea lipsa. Mai ales ca Tony Leung ramane acelasi, parca nu isi poate intra in pielea acestui protagonist lipsit de noblete, asta ca sa nu ii spun pe sleau badaran.
In concluzie, filmul a fost o adevarata deceptie pentru mine, neexistand termen de comparatie cu predecesorul lui si nici chiar cu prima parte, Days of Being Wild, unde stilul necizelat al regizorului este vizibil cu ochiul liber.
Un 6,29, pentru el ca fiind o continuare. Pentru ca daca ar fi privit ca un film de sine statator, nu stiu ce nota ar fi meritat, probabil cu 1-2 puncte mai mica.
sau il confunda