Părerea criticului
5Gang: Un altfel de Crăciun, lansat pe 27 decembrie, ar putea să devină luni, 13 ianuarie, cea mai populară comedie românească din ultimii 20 de ani, declasând Garcea și oltenii - care aducea în 2002 nu mai puțin de 290.000 de români în cinematografe.
Este încurajator să vezi că filmul comercial românesc, un gen atât de slab reprezentat în țara noastră, convinge spectatorii să intre în sălile de cinema în număr mare (247.617 plătitori de bilete în primele două săptămâni de la lansare). Anul acesta mai reușea o performanță apropiată filmul Oh, Ramona!, un echivalent românesc al popularei serii Plăcintă americană, văzut (în cele 12 săptămâni cât a stat pe marile ecrane) de către 260.531 români.
5Gang: Un altfel de Crăciun, în care joacă vloggerul Selly și colegii lui de trupă, influencerii Dia, Gami, Pain și Mădălin, a avut ca public țintă youtuberii, followers ai Selly&co, ulterior imensul succes fiind - cel mai probabil - de tip „inerţial” (lumea s-a dus din curiozitate, sau ca să poată spune că l-a văzut).
Patru aspecte sunt de lăudat la această comedie: planul formal (producţie, scenografie, imagine etc. foarte bune), faptul că are meritul să fie printre puținele filme românești de sărbători, autoironia și învățămintele pe care le tot presară pentru publicul foarte tânăr (copiii de 7-14 ani), ultimele două ridicând un pic producția la nivel de fond.
Totul arată bine în acest film - casele, orașul, mașinile, obiectele din fiecare cadru, iar această calofilie contribuie la starea de bine pe care ți-o dă filmul. Pe de altă parte, e binevenit faptul că protagoniștii - care se joacă pe sine - se mai iau sau sunt luați peste picior; faptul că nu sunt luați în serios sau autoironia mai dă greutate comediei. Accentele ușor critice la adresa acestor tineri la modă fac bine filmului, umorul de acest tip fiind - însă - însoțit și de poante forțate ori gaguri căznite. Selly recunoaște că nu știe să cânte, intră în situații ridicole, i se mai face și morală... așadar, e un idol pentru youtuberi uman, cu defecte.
Pe de altă parte, cei trei scenariști sunt preocupați pe tot parcursul filmului să facă educație. Cu toate replicile stas („prietenia e mai importantă decât banii” etc.), adultul va sesiza demagogia educativă, dar micii spectatori ar putea trage câteva învățăminte.
României îi lipsește tradiţia filmului comercial dar și regizori specializaţi pe genuri (comedie, acţiune, thriller, horror, SF, basm etc.) și implicit publicul care să traseze reperele cărora să le răspundă realizatorii. Până acum, s-a observat totuși că vedetele TV sau influencerii de pe canalele online, precum și comediile cu substrat erotic (Oh, Ramona) pot aduce public în cinematografe. Poate vom avea, de acum înainte, mai multe filme comerciale românești, după succesul 5Gang. Ce reușește filmul este să aducă la cinema noua generație de spectatori și astfel poate creează acesteia obișnuința de a merge la viitoare producții românești, fie ele de conținut sau comerciale.
În comunism, Nea Mărin Miliardar (1978), de Sergiu Nicolaescu, aducea 14.645.586 spectatori în cinematografe, conform cifrelor furnizate de CNC. Nea Mărin Miliardar este, de altfel, și cel mai popular film românesc din toate timpurile. După Revoluție, Paradisul în direct (1995), de Cornel Diaconu, aducea 571.484 spectatori la cinema. După anii 2000, Garcea și oltenii e cel mai popular film românesc.
Este încurajator să vezi că filmul comercial românesc, un gen atât de slab reprezentat în țara noastră, convinge spectatorii să intre în sălile de cinema în număr mare (247.617 plătitori de bilete în primele două săptămâni de la lansare). Anul acesta mai reușea o performanță apropiată filmul Oh, Ramona!, un echivalent românesc al popularei serii Plăcintă americană, văzut (în cele 12 săptămâni cât a stat pe marile ecrane) de către 260.531 români.
5Gang: Un altfel de Crăciun, în care joacă vloggerul Selly și colegii lui de trupă, influencerii Dia, Gami, Pain și Mădălin, a avut ca public țintă youtuberii, followers ai Selly&co, ulterior imensul succes fiind - cel mai probabil - de tip „inerţial” (lumea s-a dus din curiozitate, sau ca să poată spune că l-a văzut).
Patru aspecte sunt de lăudat la această comedie: planul formal (producţie, scenografie, imagine etc. foarte bune), faptul că are meritul să fie printre puținele filme românești de sărbători, autoironia și învățămintele pe care le tot presară pentru publicul foarte tânăr (copiii de 7-14 ani), ultimele două ridicând un pic producția la nivel de fond.
Totul arată bine în acest film - casele, orașul, mașinile, obiectele din fiecare cadru, iar această calofilie contribuie la starea de bine pe care ți-o dă filmul. Pe de altă parte, e binevenit faptul că protagoniștii - care se joacă pe sine - se mai iau sau sunt luați peste picior; faptul că nu sunt luați în serios sau autoironia mai dă greutate comediei. Accentele ușor critice la adresa acestor tineri la modă fac bine filmului, umorul de acest tip fiind - însă - însoțit și de poante forțate ori gaguri căznite. Selly recunoaște că nu știe să cânte, intră în situații ridicole, i se mai face și morală... așadar, e un idol pentru youtuberi uman, cu defecte.
Pe de altă parte, cei trei scenariști sunt preocupați pe tot parcursul filmului să facă educație. Cu toate replicile stas („prietenia e mai importantă decât banii” etc.), adultul va sesiza demagogia educativă, dar micii spectatori ar putea trage câteva învățăminte.
României îi lipsește tradiţia filmului comercial dar și regizori specializaţi pe genuri (comedie, acţiune, thriller, horror, SF, basm etc.) și implicit publicul care să traseze reperele cărora să le răspundă realizatorii. Până acum, s-a observat totuși că vedetele TV sau influencerii de pe canalele online, precum și comediile cu substrat erotic (Oh, Ramona) pot aduce public în cinematografe. Poate vom avea, de acum înainte, mai multe filme comerciale românești, după succesul 5Gang. Ce reușește filmul este să aducă la cinema noua generație de spectatori și astfel poate creează acesteia obișnuința de a merge la viitoare producții românești, fie ele de conținut sau comerciale.
În comunism, Nea Mărin Miliardar (1978), de Sergiu Nicolaescu, aducea 14.645.586 spectatori în cinematografe, conform cifrelor furnizate de CNC. Nea Mărin Miliardar este, de altfel, și cel mai popular film românesc din toate timpurile. După Revoluție, Paradisul în direct (1995), de Cornel Diaconu, aducea 571.484 spectatori la cinema. După anii 2000, Garcea și oltenii e cel mai popular film românesc.
