6,9 pe scara Richter (2016)

Ce 6,9? Este toată ziua 3 în 1, ca cafeaua. Nici nu știi unde te afli și ce urmărești. Film artistic, piesă de teatru sau muzical la "Tănase"?

Daca un film ma lasa la sfarsit cu imagini,sunete, intrebari,remarci, consider ca este bun.
Merita.
Film,teatru si musical.

După "E pericoloso sporgersi ", "Asfalt tango ", "Filantropica", "Restul e tăcere "...., Dezamăgit total sunt! Replici scurte, pe repede-nainte...
Nu pricep, nici n-am calitatea de a critica....Păcat!

Mi-a placut filmul, caci nu aveam nici o asteptare. Dar a fost o surpriza placuta de la jocul actorilor, scenografie, regie, scenariu.

Părerea mea e că nu m-am lămurit dacă tac-su era tac-su . Cam atât .

Pierdere de timp din viața ta.....................

Nu m-a impresionat cu nimic dar nu-i nici timp pierdut daca il vizionezi.

Cei care nu au vazut nimic frumo in acest film e clar ca au o viața trista. Un film frumos, cu actori buni, coloana sonora se lipeste de suflet, umor spumos, replici inteligente. O tragi-comedie va si viața de altfel. Mi a dat un vibe bun filmul asta!

Comparat cu alte filme romanesti e bun, comparat cu el insusi, e poate cel mai slab film al lui Nae Caranfil.

Film drăguț dar acum depinde cu ce îl comparăm, ce asteptări avem !
că prin comparație cu Hollywoodul evident că nu va rezista.. dar prin comparație cu odioșeniile psihotice și scârboșeniile bucureștene cu pretenții de ”youth cool / emancipate” din ultimele 2 decenii .. atunci stăm bine ! :)
Bine că au reușit să reducă cu 80% obișnuitele înjurături din alte filme rom.
Dialogurile au fost destul de naturale , neforțate..

Nae Caranfil un dezastru de regizor care reuseste sa-si bata joc de subiecte destul de sensibile precum apropierea MARELUI CUTREMUR. O carpaceala cu actori de planul doi si cu momente jenibile. NAE CARANFIL e fiul lui tata CRITIC de FILM propagandist comunist. Reuseste sa arunce in total derizoriu subiecte destul de serioase precum conditia PROFESORULUI(Filantropica),primele filme romaneste(REstul e Tacere) si acum MARELE CUTREMUR.
Daca observam genericul filmului vom constata ca e sposorizat de o mare MULTINATIONALA celebra de MALL uri de BRICOLAJ si de o celebra banca.

A fost o scremătură cu ifose europeane vag suprarealiste, cu tipologii de personaje conturate ca plan, dar prost puse în practică. O idee care putea da mai mult în mîinile unor realizatori mai talentați. Toți actorii joacă destul de prost încît să-ți strice magia de film. Îi simți acolo ca pe niște începători care joacă pentru rude. Cel mai prost făcut e rolul tatălui mincinos și obsedat sexual. Cel mai „bun” rol, datorită replicilor mai inspirate, e cel al nevestei. Chiar am rîs la unele.

O mostra din viata oricaruia dintre noi care ar fi putut fi in locul lui Toni cu grijile de zi cu zi, cu o nevasta care fumeaza intr-una si mai e si geloasa si hodoronc tronc si tasu revenit pe nepusa masa, nu mai zic de de obsesiile lui in legatura cu cutremurele. Eu cel putin nu as zice ca e comedie ci mai degraba o tragi-comedie.

Nu mi- a placut deloc acest film.Mediocru .La fel si prestatia actorilor care juca fiecare cum dorea ca indicatiile regizorului au lipsit cu desavarsire.Pacat de cele doua ore pierdute.

Intr-adevar trailerul spune tot! Practic ai tot filmul. Dupa vizionarea trailerului, astepti cu nerabdare urmatoarea faza din film... asteptare fara emotii, din pacate.

Un film care merita vazut o singura data si atat. Prea plictisitor in foarte multe momente.

Un film bun, in care actiunea decurge cursiv, fara a se trage de timp in cadre. Se vede mana lui Nae Caranfil. Si umorul de situatie e de bun gust si bine pus in scena, personajele sunt construite decent si jucate destul de natural. Uite ca se pot realiza si comedii decente fara a insera umor gregar, de prost gust

UN film romanesc care imi va ramane intimparit mult in minte de acum incolo ! A avut acel ceva,sare si piper,chiar si un pic de umor negru,unul din cele mai intersante filme romanesti vazute de dupa revolutie,cu o distributie foarte tare ! Maria Obretin,Teodor si mai ales Laurentiu Banescu,care am auzit ca este foarte apreciat si la teatru(va fi un mare star ) joaca senzational !

O comedie romaneasca buna , care insa nu scapa niciun cliseu.Noroc cu finalul in coada de peste.Trebuie sa recunosc ca ma asteptam la mai mult de la Nae Caramfil.

ASA DA REGIZOR,ASA DA FILM DUPA 1989 RARE SUNT FILmELE BUNE!!IM GENERAL NAE CARANFIL FACE FILME BUNE, ACESTA DE FAPT ESTE CEVA INTR-SPECTACOL DE REViSTA SI FILM!!ARE DE TOATE CHIAR SI DRAGOSTE,UN FILM SPECTACOL EXTRAVAGANT!!

Un film românesc bunicel și cam atât. Merită văzut într-o după-amiază ploioasă, mai ales pentru pasionații de filme românești.

O comedie atat de spumoasa incat este pacat sa nu o vezi!

de ce toate filmele romanesti trebuie sa fie niste porcarii? avem atatea peisaje frumoase, oameni frumosi, dc nu se abordeaza si alte subiecte, sa fie ALTCEVA. numai porcarii filmate cu buget redus si teme idioate.

Mi-aş fi dorit să pot fi în asentiment cu părerea generală de aici, una pozitivă şi lăudabilă la adresa noului film al lui Nae Caranfill. Din păcate, nu reuşesc să mă încadrez. Plusuri şi minusuri:

+ un umor care nu a fost de o calitate mediocră
+ două replici chiar inteligente (mai ales cea cu referinţă la actori)
+ încă un rol bun notat de Teodor Corban

- devine artificial prin încercarea de a nu se înjura, iar acel "pana mea" e folosit obsesiv
- poate lăsa impresia că e făcut din frânturi
- o parte din final pare făcută de un Jodorowsky pierdut de subtilitate
- subiectul cutremurului putea fi mult mai ofertant

Un EL si o EA care nu pot exista unul fara altul,cu diferenta ca el este un visator si ea o geloasa depresiva.Bun filmul,am ras cu pofta si mai ales ca ne-a fost prezentat de insusi Nae Caranfil si Maria Obretin,acum mult mai supla decat in film.Nici n-ai zice ca Nae este regizor,parea un profesor cu clasa lui.Surpriza este Laurentiu Banescu.O comedie de calitate in care absurdul si grotescul fac casa buna.

https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=102133
„6,9 pe scara Rchter” - cel mult 7!

Scria undeva că singurul autor total în viață important în cinematografia noastră este Nae Caranfil. De fapt se făcea referire la doi, dar nu prea poate fi folosită expresia „autori totali”. Celălalt ar fi Cristian Mungiu. Diferența între ei ar fi că, acesta din urmă, a luat marii premii internaționale, iar concluzia era că toate filmele premiate au avut cel puțin doi coscenariști.
Nae Caranfil deja nu mai e chiar total, pentru că scenariul pentru „6,9 pe scara Richter” este scris de el „după o idee de...”. Ideea respectivă se pare că se rezumă doar la faptul că personajul principal, la vârsta maturității, se pomenește cu tatăl său, care îl părăsise când avea cinci ani.
S-a mai spus, cu altă ocazie, că Nae Caranfil ar fi mai bun scenarist, decât... Mă rog, un foarte bun scenarist!
După părerea mea, iată, filmele înmulțindu-i-se, dar și părul împuținându-i-se, consider că a făcut față cu brio la testul de regie, pentru toate filmele sale. Filmele cu cea mai mare anvergură ar fi „Restul e tăcere” și „Closer to the Moon”. Primul a avut o adresabilitate relativ restrânsă, nu toți sunt interesați de istoria filmului românesc, iar cel de-al doilea, deși avea un subiect incitant, miza era scăzută, prin faptul că „spărgătorii” băncii comuniste nu-și acordau ei înșiși mai mult de 5% reușită. Am scris despre acest aspect la vremea respectivă.
„Filantropica” face notă separată. Desigur, în măsura în care acceptăm că papura nu are noduri.
Asa că, vrând - nevrând, am să mă refer la „6,9 pe scara Richter”, cu predilecție, din perspectiva scenariului.
Trebuie să recunosc de la început că scenariul este mult mai închegat decât mă așteptam, știind câteva idei de la care a plecat Nae Caranfil. Este bine cusut, chiar dacă nu peste tot ața e la culoarea materialului.
De exemplu, începutul filmului, nu numai că este străveziu, dar este cusut cu ață decolorată. Scenaristul are, desigur, niște argumente, dar a introdus elemente inutile. Nu era nevoie ca soția să cumpere și să amenajeze „singură” apartamentul conjugal, doar pentru ca să avem surpriza unui bloc cu bulină roșie. Aceasta putea să apară imediat după mutare. Dacă soțul avea fobia cutremurelor, în niciun caz nu ar fi acceptat ca soția să hotărască unde vor locui!
Clișeul cu soția excesiv de geloasă și cicălitoare devine obositor, pentru că nu mai are aderență fără un adeziv mai puternic. Până la urmă, singurul „fir narativ” care ar prezenta interes pentru spectator este „criza conjugală”. Nae simte că nu are substanță și încearcă să dreagă busuiocul cu „acum 7 ani nu era așa geloasă”, dar nu reușește să spună mai mult decât s-a spus în toate filmele similare, și anume, că o criză conjugală apare din neant și în neant dispare. Nu este chiar așa! Faptul că soțul este actor, rămâne doar un pretext pentru „musical”, de vreme ce nu acest lucru stă la baza „conflictului”, ci Zdreanță, dar nu cel cu ochii de faianță! E drept că soția îi reproșează soțului privirile aruncate partenerei sale de scenă, dar în acest fel, scenaristul jignește nu numai inteligența soției, dar și pe cea a spectatorului. Era mult mai interesant dacă „acel sentiment” se și înfiripa între cei doi!
Astfel, scenaristul tratează mult prea superficial acest „capitol”, probabil în graba de a ajunge la acel „final apoteotic”.
În același stil, revenirea tatălui risipitor în viața tânărului soț aflat în plină criză conjugală este forțată, atât la propriu, cât și la figurat. Miza nu crește exagerând, chiar dacă argumente verbale sunt cu duiumul. De exemplu, nu era necesar ca fix după prima noapte petrecută în noul apartament, tatăl să-i ceară să se mute la hotel. Puteau fi și câteva săptămâni, sau luni. Nu avea importanță! Important era pretextul, greu de acceptat, totuși. Dacă i-a lăsat tatălui său cheile de la apartament, lenjerie de pat de unde a folosit acesta? Comedie, comedie, dar până unde!?
De remarcat, totuși, că a evitat ingredientele obișnuite și a folosit de câteva ori... cacao! S-a scăpat o singură dată, când a fost vorba de țigările Pall Mall lungi, dacă am auzit eu bine!
Fobia cutremurelor, spre surprinderea mea, a fost suficient de bine „implementată” în film, deși, soția mea a preferat să nu vină la cinema, când a auzit că e cu cutremure. Nae Caranfil, însă, nu se limitează la cutremurul propriu-zis, sintetizându-l în teama de inevitabil. Justificată, sau nu! „Lucrătura” lui Nae se vede, în sensul bun al cuvântului. De exemplu, „nici în vis nu m-am gândit s-o salvez”! Pe de altă parte, i-a folosit ca spectacol cinematografic. Chiar și eu mă temeam că voi începe să am fobia cutremurelor, dar după ce am văzut filmul, am rămas cu impresia că acestea nu au loc decât în vis.
Filmul lui Nae Caranfil, fiind declarat de la capul locului o comedie, nu cred că va fi analizat la sânge de viitorii spectatori. S-ar putea, totuși, ca aceștia să nu treacă peste observația că este mult prea expirată rețeta cu soția care crede că este înșelată, dar nu este, și soțul care crede că e înșelat, dar nu este, și până la urmă se împacă, bine mersi. Cum este și cea cu actrița-vedetă, „pupila” directorului!
La discuțiile de după proiecție, Nae Caranfil a acceptat că „6,9 pe scara Richter” este un film personal, și a spus că producătorul Cristian Mungiu i-a dat libertate totală.
Un film nu trebuie să fie „prea personal”, pentru că există riscul să-și limiteze audiența, iar producătorul nu trebuie să-i fie prieten sau admirator, pentru că, astfel, menirea acestuia devine caducă. Producători români celebri ai zilelor noastre au realizat catastrofe cinematografice, după scenarii personale și regie proprie, pentru că nu a avut cine să le spună că dau cu bâta în baltă.
La final, Nae Caranfil a fost întrebat ce mesaj transmite potențialilor spectatori. Deși întrebarea era stas, nu prea a avut cuvintele la el. Eu cred că spectatorii vor veni ca să vadă ce film a mai făcut Nae al nostru. Vor veni, pentru că e un film de divertisment, și nu avem prea multe de acest gen. Cred că nu vor regreta.
Dar eu îi dau cel mult 7, pe scara de la 1 la 10. Din partea mea, e bine! Un film din această categorie, care îl depășește, este „Actorul și sălbaticii”. Adică subiect cu greutate, inteligență, dramatism, umor, interpretare, muzică, dans, mesaj. Spectacolul de revistă din acest film face parte din poveste, nu este adăugat. Nu este un pretext, o convenție pe care spectatorul să o accepte sau nu. Prin spectacol, Caratase spune ce are de spus. Personajul lui Nae este actor pentru că așa a vrut scenaristul, iar această „meserie” nu-i folosește personajului nici în relația cu soția, nici cu tatăl par-venit și nici împotriva cutremurelor. Chiar și în „Closer to the Moon”, dansul tinerilor evrei în procesiunea de inițiere face parte din film.
Pe de altă parte, apreciez că, în toate filmele sale, Nae are tendința de a ofori ceva spectatorilor, în schimbul banilor plătiți pe bilet. De data aceasta, a construit o podea cu sute de reflectoare, pentru a-și materializa concepția artistică. Alți confrați de-ai săi, cu un buget similar de la CNC, au făcut filme de doi bani!
Dar eu aștept, și cred că nu numai eu, „marele film al lui Nae Caranfil”. Pentru acesta, însă, are nevoie de un scenariu pe măsură, și, deocamdată, se pare că el personal nu îl are. Nu îl va găsi nici la CNC. Un cititor de scenarii spunea că acolo vin scenarii foarte slabe. Nu e de mirare, pentru că acolo predau scenarii numai cineaștii consacrați. Scenariștii independenți nu au acces, ca urmare nici nu prea mai scriu. Cineaștii profesioniști sunt niște foști elevi inteligenți, care învață mecanismul admiterii la UNATC și intră. Acolo învață că ei și numai ei sunt în măsură să scrie scenarii și să facă filme. Și unii chiar fac. Dar în mare măsură ,filmele lor sunt făcute din cioburile altor filme, pentru că ei altă viață nu au avut, decât aceea de cineast. Scenaristul trebuie să fie în primul rând un bun spectator, apoi să fi avut o viață a lui personală. Abia apoi intervine experiența în a scrie. Talentul, în această speță, ține de inspirație, nu de învățătură. Munca și seriozitatea nu înlocuiesc, în acest caz, talentul, cum crede un personaj al lui Nae.

12.01.2017

"Va fi o seara extraordinara"... Melodia imi mai rasuna si acum in urechi desi au trecut 48 de ore de la vizionarea filmului, film care merita vazut la cinema chiar daca e cel mai putin reusit dintre filmele romanesti de pana acum regizate de Nae Caranfil. Argumente pro: in primul rand coloana sonora, foarte inspirata, muzica scrisa de dom' Nae ti se lipeste de suflet. In al doilea rand momentele de musical culminand cu admirabilul "Grand finale". Si, nu in ultimul rand, actorii. Descoperirea filmului e Laurentiu Banescu, Teodor Corban joaca in nota obisnuita adica foarte bine, Adrian Vancica are in sfarsit parte de o partitura cinematografica mai consistenta chiar daca nu suficient de generoasa, l-am revazut cu placere si pe Ovidiu Niculescu, actor care, ne-a demonstrat-o "Restul e tacere", e mult prea putin folosit fata de resursele de care dispune. Per total dom ' Nae, chiar daca mai putin inspirat decat in "Asfalt tango" sau "Filantropica", reuseste si de asta data sa isi atinga tinta, adica sa ne faca sa radem de multe ori sanatos la o comedie reusita.

Intr-o mare de "critici" si de "minimalism",si drame de bloc,o licarire de raset.
Sau ras cu lacrimi. Am si uitat de cate ori am ras cu toata pofta la acest film. Si cam toata sala la fel.
Ce mi-a placut la dansul:
-un scenariu scris inteligent.(Cam rar in cinema-ul european in zilele astea)
-jocul actoricesc nemaipomenit (mai ales sotia isterica,super bine jucat)
-comedie(dialog) fara injuraturi si fara a fi vulgar-mai rar.
-editarea filmului(mi-au placut visele personajului,sau mai degraba cosmarurile)
-mi-au placut chiar si secventele de musical(Nu prea le inghit de fel)
-mici drame,fobii,ambitii,spuse intr-un mod natural
-nu au fost faze penibile(gen spalat sosete 5 min !)

Ce sa mai,daca v-a placut Filantropica,sigur o sa va placa si asta.
De asemenea recomand "Doar cu buletinul la Paris",ptr cei ce il pot gasi.

Mi s-a parut a fi o comedie cu un umor facil, pe gustul publicului "Las Fierbinti". Poate nu intamplator din distributie fac parte si cativa actori din serialul mai sus amintit.

Film opus minimalismului, cu cinci actori excelenți, cu umor și qui-pro-quo-uri moderne, cu probleme grave învelite în staniol comic, cu recurența viselor cu cutremur, cu pendularea cotidian-scenă - ingrediente inteligente, dar și unele stridențe și dilatări inutile spre final. Un film obligatoriu de văzut. Nae Caranfil revigorează burlescul și musicalul (cu oarecare nostalgie).

Hei daca ai timp si iti plac filmele poti arunca din cand in cand o privire pe blogul meu despre filme (recenzii,topuri, articole). Sunt la inceput si am nevoie de suport ! Thanks ! Articole zilnice ! https://shiftv.wordpress.com/

Cinematografia romaneasca nu mai stie altceva decat miorlaitul lu' mungiu... sau aferim, vaferim si palilula ( cica filme de arta...brrr)...Eu zic ca in 2002 am avut ultimul film rommanesc. Nae Caranfil este chiar regizor. In sfarsit o gura de aer.

O comedie romaneasca ce pare facuta in state. Uiti de timp, uiti de griji si iesi cu o stare de bine din sala de cinema.

http://www.ziarulmetropolis.ro/69-pe-scara-richter-fantezie-si-extravaganta/