Părerea criticului
Mame bune și nebune 2/A Bad Moms Christmas (2017) are șanse să placă nu atât pentru umorul adeseori... silly cu care e presărat, nici pentru momentele licențioase, ci pentru faptul că ajunge la spectator într-un mod mult mai profund - atinge o coardă sensibilă prin prezentarea (adeseori exacerbată) a avatarurilor (dar și a satisfacțiilor) pe care relația mamă-fiică le presupune.
Spectatorii se vor recunoaște măcar parțial în situațiile prezentate cu umor în film, iar urmărirea lui poate funcționa ca un catharsis. În orice caz, Mame bune și nebune 2 e un feelgood movie.
Iată că se apropie Crăciunul și prietenele de care ne-am atașat în primul film, Bad Moms (2016), adică Amy (Mila Kunis), Kiki (Kristen Bell) şi Carla (Kathryn Hahn) vor primi vizita neașteptată a propriilor mame, jucate de Cheryl Hines (mama anxioasă, vulnerabilă, depresivă, șantajistă, care nu se poate desprinde nici acum de Kiki, fiica adultă), Christine Baranski (mama autoritară a lui Amy, care îi provoacă acesteia îndoieli legate de propriul stil de parenting) şi Susan Sarandon (mama neimplicată a Carlei). Fiecare din aceste femei prezintă o tipologie și un anumit tip de parenting, în fiecare vom găsi câte ceva din mamele noastre iar interacțiunea lor cu fiicele, pe parcursul filmului, ar putea să ne vindece răni, să ne exorcizeze frustrări sau - pur și simplu - să ne facă să râdem în hohote.
O altă reușită a scenariştilor/regizorilor Jon Lucas şi Scott Moore şi a producătoarei Suzanne Todd este că arată cu degetul un subiect tabu - relația noastră „încercată” cu sărbătorile de Crăciun. Iubim Crăciunul, dar pregătirile de Crăciun ne copleșesc. Cadouri, musafiri, o masă bogată, ca în reviste, un fel de olimpiadă care ne consumă toată energia... Cele trei prietene vor decide să facă un altfel de Crăciun, cu masă comandată de la chinezi și alte lucruri deloc „tradiționale”, care - firește - sunt sursa momentelor amuzante din film.
A Bad Moms Christmas cu siguranță ne introduce în atmosfera de Crăciun și o face descrețindu-ne fruntea îngândurată la perspectiva eforturilor pe care pregătirea sărbătorilor le presupune.
Anul trecut, Cinemagia scria despre Bad Moms că „Mamele reuşesc să ţi se bage pe sub piele şi să-ţi spună, convingător, că de restul familiei nu se va alege praful dacă tu iei o pauză de la organizarea unei vieţi „perfecte”. Anul acesta, lucrurile nu s-au schimbat, îndemnul rămâne în picioare.
Spectatorii se vor recunoaște măcar parțial în situațiile prezentate cu umor în film, iar urmărirea lui poate funcționa ca un catharsis. În orice caz, Mame bune și nebune 2 e un feelgood movie.
Iată că se apropie Crăciunul și prietenele de care ne-am atașat în primul film, Bad Moms (2016), adică Amy (Mila Kunis), Kiki (Kristen Bell) şi Carla (Kathryn Hahn) vor primi vizita neașteptată a propriilor mame, jucate de Cheryl Hines (mama anxioasă, vulnerabilă, depresivă, șantajistă, care nu se poate desprinde nici acum de Kiki, fiica adultă), Christine Baranski (mama autoritară a lui Amy, care îi provoacă acesteia îndoieli legate de propriul stil de parenting) şi Susan Sarandon (mama neimplicată a Carlei). Fiecare din aceste femei prezintă o tipologie și un anumit tip de parenting, în fiecare vom găsi câte ceva din mamele noastre iar interacțiunea lor cu fiicele, pe parcursul filmului, ar putea să ne vindece răni, să ne exorcizeze frustrări sau - pur și simplu - să ne facă să râdem în hohote.
O altă reușită a scenariştilor/regizorilor Jon Lucas şi Scott Moore şi a producătoarei Suzanne Todd este că arată cu degetul un subiect tabu - relația noastră „încercată” cu sărbătorile de Crăciun. Iubim Crăciunul, dar pregătirile de Crăciun ne copleșesc. Cadouri, musafiri, o masă bogată, ca în reviste, un fel de olimpiadă care ne consumă toată energia... Cele trei prietene vor decide să facă un altfel de Crăciun, cu masă comandată de la chinezi și alte lucruri deloc „tradiționale”, care - firește - sunt sursa momentelor amuzante din film.
A Bad Moms Christmas cu siguranță ne introduce în atmosfera de Crăciun și o face descrețindu-ne fruntea îngândurată la perspectiva eforturilor pe care pregătirea sărbătorilor le presupune.
Anul trecut, Cinemagia scria despre Bad Moms că „Mamele reuşesc să ţi se bage pe sub piele şi să-ţi spună, convingător, că de restul familiei nu se va alege praful dacă tu iei o pauză de la organizarea unei vieţi „perfecte”. Anul acesta, lucrurile nu s-au schimbat, îndemnul rămâne în picioare.
