Părerea criticului
Această peliculă de tip road movie sondează granița dintre a fi victimă și a deveni agresor, spunând o poveste pe cât de neconvențională, pe atât de stranie și incredibilă.
Iubitorii de animale nu vor avea cea mai bună experiență la vizionarea filmului Sub cerul liber. Nici cei cu fobie de accidente la volan. Sau cei care resping subiecte precum incestul. Fără a da prea multe spoilere, acest film mexican atinge toate aceste aspecte în moduri cel puțin provocatoare.
Scris de Guillermo Arriaga (Amores Perros, 21 Grams, Babel) și regizat de fiii săi Mariana și Santiago Arriaga, Sub cerul liber spune povestea a doi frați tineri, Salvador (Theo Goldin) și Fernando (Máximo Hollander), și a noii lor surori vitrege, Paula (Federica García Gonzalez), care pornesc la drum spre nordul Mexicului pentru a se răzbuna pe bărbatul responsabil de moartea tatălui lor. Cu doi ani în urmă, un șofer de tir s-a izbit de mașina în care se afla Salvador, provocând tragedia din familia celor doi frați.
Premisa unei călătorii inițiatice a unor adolescenți prin Mexic a fost explorată anterior, poate cel mai memorabil în Y tu mamá también de Alfonso Cuarón. Pelicula lui Cuarón a revoluționat cinematografia contemporană prin explorarea deschisă a sexualității și prin utilizarea peisajelor rurale și a comunităților locale ca fundal pentru comentarii sociale. Sub cerul liber, însă, nu profită de spațiul pe care îl oferă regiunile rurale mexicane pentru a dezvolta acest tip de comentariu, ci se concentrează aproape exclusiv pe povestea de răzbunare a tinerilor.
Un film trist și dur, în care spectatorul este confruntat cu accidente la volan și animale călcate, Sub cerul liber explorează și sexualitatea. Cu toate acestea, modul ales este cel puțin bizar. Fratele cel mic, Salvador, o spionează cu fiecare ocazie pe sora lui vitregă, Paula, iar regizorii insistă asupra unor cadre în care aceasta este complet nud, lucru mai degrabă gratuit decât realizat pentru dezvoltarea personajului. Acest tip de obiectivizare (male gaze) se află în contrast cu personalitatea ei puternică, făcând deciziile creative ale regizorilor să pară discutabile. Mai merită menționat o dată că scenariul este scris de un tată și regizat de fiii lui, un frate și o soră?
Dacă povestea este adesea trasă de păr, transformarea tinerilor în justițiari care riscă să devină ei înșiși răufăcători este probabil aspectul cel mai palpitant al peliculei. Totuși, acest lucru poate fi mai degrabă o deducție a spectatorului decât un punct central evidențiat de regizori. Într-adevăr, conflictul interior al personajelor principale, care riscă să devină chiar răul pe care doresc să-l pedepsească, adaugă un strat de substanță narațiunii.
Jocul actorilor reprezintă unul dintre punctele forte ale peliculei, cei trei tineri actori realizând o treabă extraordinară. Reacțiile lor sunt credibile, iar Theo Goldin, fratele cel mic, reușesc să transmită multă emoție, ceea ce face ca experiența filmului să fie și mai dureroasă.
Imaginea semnată de Julián Apezteguia este foarte plăcută din punct de vedere estetic și contribuie semnificativ la un mod eficient de a spune această poveste. Cadrele din timpul călătoriei tinerilor sunt cele mai impresionante, capturând peisajele rurale cu tonuri calde de bej. Muzica lui Ludovico Einaudi reprezintă un alt punct forte, contribuind la crearea unei atmosfere tensionate și pline de emoție.
Cu o durată de aproape două ore, Sub cerul liber e un film cu un mesaj interesant despre răzbunare și iertare. Totuși, ar fi putut fi scurtat cu vreo 30 de minute pentru a spune aceeași poveste într-un mod mai eficient. Deși include interpretări puternice și o imagine remarcabilă, pelicula este subminată de momente forțate și decizii narative discutabile, precum obiectivarea Paulei. Filmul conține și un moment neașteptat de amuzant, la care publicul din sala de cinema a râs involuntar. Când i se spune că "se vede că iubitul tău te iubește mult", ea răspunde sec: "nu este iubitul, ci fratele meu."
Iubitorii de animale nu vor avea cea mai bună experiență la vizionarea filmului Sub cerul liber. Nici cei cu fobie de accidente la volan. Sau cei care resping subiecte precum incestul. Fără a da prea multe spoilere, acest film mexican atinge toate aceste aspecte în moduri cel puțin provocatoare.
Scris de Guillermo Arriaga (Amores Perros, 21 Grams, Babel) și regizat de fiii săi Mariana și Santiago Arriaga, Sub cerul liber spune povestea a doi frați tineri, Salvador (Theo Goldin) și Fernando (Máximo Hollander), și a noii lor surori vitrege, Paula (Federica García Gonzalez), care pornesc la drum spre nordul Mexicului pentru a se răzbuna pe bărbatul responsabil de moartea tatălui lor. Cu doi ani în urmă, un șofer de tir s-a izbit de mașina în care se afla Salvador, provocând tragedia din familia celor doi frați.
Premisa unei călătorii inițiatice a unor adolescenți prin Mexic a fost explorată anterior, poate cel mai memorabil în Y tu mamá también de Alfonso Cuarón. Pelicula lui Cuarón a revoluționat cinematografia contemporană prin explorarea deschisă a sexualității și prin utilizarea peisajelor rurale și a comunităților locale ca fundal pentru comentarii sociale. Sub cerul liber, însă, nu profită de spațiul pe care îl oferă regiunile rurale mexicane pentru a dezvolta acest tip de comentariu, ci se concentrează aproape exclusiv pe povestea de răzbunare a tinerilor.
Un film trist și dur, în care spectatorul este confruntat cu accidente la volan și animale călcate, Sub cerul liber explorează și sexualitatea. Cu toate acestea, modul ales este cel puțin bizar. Fratele cel mic, Salvador, o spionează cu fiecare ocazie pe sora lui vitregă, Paula, iar regizorii insistă asupra unor cadre în care aceasta este complet nud, lucru mai degrabă gratuit decât realizat pentru dezvoltarea personajului. Acest tip de obiectivizare (male gaze) se află în contrast cu personalitatea ei puternică, făcând deciziile creative ale regizorilor să pară discutabile. Mai merită menționat o dată că scenariul este scris de un tată și regizat de fiii lui, un frate și o soră?
Dacă povestea este adesea trasă de păr, transformarea tinerilor în justițiari care riscă să devină ei înșiși răufăcători este probabil aspectul cel mai palpitant al peliculei. Totuși, acest lucru poate fi mai degrabă o deducție a spectatorului decât un punct central evidențiat de regizori. Într-adevăr, conflictul interior al personajelor principale, care riscă să devină chiar răul pe care doresc să-l pedepsească, adaugă un strat de substanță narațiunii.
Jocul actorilor reprezintă unul dintre punctele forte ale peliculei, cei trei tineri actori realizând o treabă extraordinară. Reacțiile lor sunt credibile, iar Theo Goldin, fratele cel mic, reușesc să transmită multă emoție, ceea ce face ca experiența filmului să fie și mai dureroasă.
Imaginea semnată de Julián Apezteguia este foarte plăcută din punct de vedere estetic și contribuie semnificativ la un mod eficient de a spune această poveste. Cadrele din timpul călătoriei tinerilor sunt cele mai impresionante, capturând peisajele rurale cu tonuri calde de bej. Muzica lui Ludovico Einaudi reprezintă un alt punct forte, contribuind la crearea unei atmosfere tensionate și pline de emoție.
Cu o durată de aproape două ore, Sub cerul liber e un film cu un mesaj interesant despre răzbunare și iertare. Totuși, ar fi putut fi scurtat cu vreo 30 de minute pentru a spune aceeași poveste într-un mod mai eficient. Deși include interpretări puternice și o imagine remarcabilă, pelicula este subminată de momente forțate și decizii narative discutabile, precum obiectivarea Paulei. Filmul conține și un moment neașteptat de amuzant, la care publicul din sala de cinema a râs involuntar. Când i se spune că "se vede că iubitul tău te iubește mult", ea răspunde sec: "nu este iubitul, ci fratele meu."
