Părerea criticului
ATENTIE: Acest material contine SPOILERE!
Condamnat la viaţă/A Farewell to Fools (2013), cu Gérard Depardieu, Harvey Keitel, Laura Morante, Bogdan Iancu în rolurile principale este o nouă ecranizare a nuvelei "Moartea lui Ipu", de Titus Popovici.
Sergiu Nicolaescu a fost primul care o transpunea pe marele ecran, în 1971, sub numele Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, cu Amza Pellea în rol principal. Ciemagia a văzut ambele filme şi vă prezintă elementele care apropie şi pe cele care despart cele două filme.
Finalul din "Condamnat la viaţă" vs. actul reparatoriu din "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte"
Nuvela lui Titus Popovici, după care s-a făcut ecranizarea, are un final deschis, în care Ipu nu moare.
În Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte se sugerează, la final, că Ipu a fost împuşcat. Nicolaescu preferă să nu filmeze explicit, ci din reacţiile şi expresia lui Amza Pellea publicul să înţeleagă că personajul Ipu este răpus cu un pistol Mauser.
Suntem de părere că finalul dorit de actorii şi regizorul lui "Condamnat la viaţă", adică sinuciderea lui Ipu, final care a dus la boicotarea filmului la data premierei de catre actori, nu se potriveşte cu personajul. Sinuciderea lui Ipu, în lumina nuvelei lui Titus Popovici, nu este plauzibilă. Ipu nu avea pământ, nu se integra social şi devenise un fel de epavă umană. Dar nu avea acea labilitate psihică pe care o sinucidere ar presupune-o. Nicolaescu a surprins, ba chiar a ridicat la un nou nivel spiritul cărţii atunci când sugerează că băiatul (Cristian Şofron) îl împuşcă pe Ipu. Băiatul împlineşte destinul lui Ipu, pe de o parte, îndeplineste "planul" celorlalţi, pe de alta, şi îi redă lui Ipu demnitatea. Cadrul final este cu Amza Pellea zâmbind larg atunci când pe plan sonor auzim împuşcătura. Ipu s-a mântuit, cu ajutorul băiatului.
Înainte de acest gest, băiatul trage în aer, condamnându-i simbolic pe mai marii oraşului - preotul, primarul, notarul, cu soţiile - cei care au vrut să-l sacrifice pe Ipu. Acum vedem explicit caracterul acestor personaje, întrucânt împuşcăturile simbolice provoacă ieşirea unor iele ca smoala din corpurile celor ţintiţi. Gestul băiatului e însoţit şi de vocea interioară a lui, ce rosteşte cuvintele "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte"...
Portretizarea nemţilor în cele două filme
Atât în Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, cât şi în Condamnat la viaţă, nemţii - cei care declanşează conflictul filmului - nu sugerează un real pericol.
În filmul ce a avut premiera in Romania pe 15 martie 2013, un neamţ îi dă băieţelului Alex (Bogdan Iancu) motocicleta sa cu ataş, să se joace, sugerând umanitatea neamţului.
Pe de altă parte, în Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Sergiu Nicolaescu, care a avut întotdeauna o simpatie pentru germani, ratează tot la acelaşi capitol. Nicolaescu a evitat sa-i portretizeze pe germani în roluri negative, chiar şi atunci când linia culturală oficială îi demoniza pe germani şi pe armata germană. De aceea, a jucat cu placere rolul Colonelului von Eck în Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte. Deşi, adevărul istoric a fost că armata germană obişnuia să facă represalii în situaţiile în care un grup de civili organiza un atentat împotriva unor militari germani, iar vinovaţii nu puteau fi găsiţi imediat. Practica a fost aplicata peste tot, în Italia, în Rusia, în Grecia.
Salutăm, însă, artificiul scaunelor cu panglica neagră, aliniate în piaţa publică de către nemţi, în Condamnat la viaţă.
Personajul principal
Una dintre scenele centrale ale filmului, noaptea valpurgică de dinaintea promisei execuţii publice, e tratată diferit în cele două filme. În Condamnat la viaţă, filmul pe care îl puteţi de astăzi urmări la cinema, regizorul urmăreşte îndeaproape reacţiile băieţelului Alex, jucat de Bogdan Iancu. Băiatul din filmul lui Dreyer este singurul personaj care încearcă să-l oprească pe Ipu să se declare vinovat de moartea neamţului. Regizorul îi filmează toate reacţiile, ţinând mult timp camera pe faţa băiatului. În Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Nicolaescu aproape că îl ignoră pe băiat în secvenţa de la masă.
Cu totul, Condamnat la viaţă este un fel de film din seria Pistruiatul, regizorul îndrăgind mult personajul băieţelului. În Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Ipu şi băiţelul au importanţă egală. Mai mult, relaţia dintre băiat şi Ipu e mai adâncă în filmul lui Nicolaescu. Elevul jucat de Cristian Şofron este orfan, ţinut pe lângă casa Preotului Ioan (Ion Besoiu), iar ataşamentul de Ipu e ca de fratele pierdut în război (fratele e jucat de Iurie Darie în filmul lui Sergiu Nicolaescu). Pierderea lui Ipu e nu doar pierderea unui camarad de joacă, ci pierderea reluată a fratelui mai mare.
Unde funcţionează satira
Afirmaţia "Dă-l încolo de ţar... Cine o să-şi mai aducă aminte de el? Tu eşti Napoleon!" pe care i-o zice băieţelul lui Ipu - afirmaţie păstrată de scenaristul Anuşavan Salamanian în filmul Condamnat la viaţă - avea mai multă rezonanţă în contextul politic al anilor 1970, perioada lansării producţiei Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte.
Atunci, în mediul cultural, se încerca o abordare critică la adresa Rusiei şi chiar a regimului comunist din perioada anilor '50 - a se vedea Cel mai iubit dintre pamânteni.
Pe de altă parte, personajul lui Depardieu este, fireşte, francez, rămas într-un sat din Transilvania după ce o rană gravă din primul război mondial i-a afectat memoria. Asta ţine în picioare afirmaţia băieţelului Alex "Tu eşti Napoleon!", dar îi dă altă conotaţie.
Personajul colectiv
Mai marii oraşului - notarul (Gheorghe Dinică), Doctorul Bunu (Octavian Cotescu), Părintele Ioan (Ion Besoiu), cu soţiile (jucate de Maria Clara Sebok, respectiv Ioana Bulcă) se metamorfozează în iele la finalul filmului Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, apariţia lor coşmarescă fiind indiciul caracterului lor. În fond, ei îi vor cere lui Ipu să se declare vinovat de uciderea neamţului, şi să se lase executat pentru salvarea lor. Mai mult, soţia preotului (Ioana Bulcă) îi spune Părintelui Ioan "impotentule", o caracterizare explicită a acestui cuplu. Ea însărcinată cu un alt bărbat, iar el o persoană duplicitară - capabil de aparentă bunăvoinţă faţă de băieţelul orfan, dar gata să-l vândă pe Ipu autorităţilor nemţeşti.
n Condamnat la viaţă, veţi avea plăcerea să o vedeţi pe Laura Morante în acelaşi rol pe care Ioana Bulcă îl făcea acum 40 de ani, iar pe Harvey Keitel în rolul preotului. Gheorghe Visu apare în rolul notarului, Nicodim Ungureanu este primarul, iar Hubert Damen doctorul.
Condamnat la viaţă/A Farewell to Fools (2013), cu Gérard Depardieu, Harvey Keitel, Laura Morante, Bogdan Iancu în rolurile principale este o nouă ecranizare a nuvelei "Moartea lui Ipu", de Titus Popovici.
Sergiu Nicolaescu a fost primul care o transpunea pe marele ecran, în 1971, sub numele Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, cu Amza Pellea în rol principal. Ciemagia a văzut ambele filme şi vă prezintă elementele care apropie şi pe cele care despart cele două filme.
Finalul din "Condamnat la viaţă" vs. actul reparatoriu din "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte"
Nuvela lui Titus Popovici, după care s-a făcut ecranizarea, are un final deschis, în care Ipu nu moare.
În Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte se sugerează, la final, că Ipu a fost împuşcat. Nicolaescu preferă să nu filmeze explicit, ci din reacţiile şi expresia lui Amza Pellea publicul să înţeleagă că personajul Ipu este răpus cu un pistol Mauser.
Suntem de părere că finalul dorit de actorii şi regizorul lui "Condamnat la viaţă", adică sinuciderea lui Ipu, final care a dus la boicotarea filmului la data premierei de catre actori, nu se potriveşte cu personajul. Sinuciderea lui Ipu, în lumina nuvelei lui Titus Popovici, nu este plauzibilă. Ipu nu avea pământ, nu se integra social şi devenise un fel de epavă umană. Dar nu avea acea labilitate psihică pe care o sinucidere ar presupune-o. Nicolaescu a surprins, ba chiar a ridicat la un nou nivel spiritul cărţii atunci când sugerează că băiatul (Cristian Şofron) îl împuşcă pe Ipu. Băiatul împlineşte destinul lui Ipu, pe de o parte, îndeplineste "planul" celorlalţi, pe de alta, şi îi redă lui Ipu demnitatea. Cadrul final este cu Amza Pellea zâmbind larg atunci când pe plan sonor auzim împuşcătura. Ipu s-a mântuit, cu ajutorul băiatului.
Înainte de acest gest, băiatul trage în aer, condamnându-i simbolic pe mai marii oraşului - preotul, primarul, notarul, cu soţiile - cei care au vrut să-l sacrifice pe Ipu. Acum vedem explicit caracterul acestor personaje, întrucânt împuşcăturile simbolice provoacă ieşirea unor iele ca smoala din corpurile celor ţintiţi. Gestul băiatului e însoţit şi de vocea interioară a lui, ce rosteşte cuvintele "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte"...
Portretizarea nemţilor în cele două filme
Atât în Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, cât şi în Condamnat la viaţă, nemţii - cei care declanşează conflictul filmului - nu sugerează un real pericol.
În filmul ce a avut premiera in Romania pe 15 martie 2013, un neamţ îi dă băieţelului Alex (Bogdan Iancu) motocicleta sa cu ataş, să se joace, sugerând umanitatea neamţului.
Pe de altă parte, în Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Sergiu Nicolaescu, care a avut întotdeauna o simpatie pentru germani, ratează tot la acelaşi capitol. Nicolaescu a evitat sa-i portretizeze pe germani în roluri negative, chiar şi atunci când linia culturală oficială îi demoniza pe germani şi pe armata germană. De aceea, a jucat cu placere rolul Colonelului von Eck în Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte. Deşi, adevărul istoric a fost că armata germană obişnuia să facă represalii în situaţiile în care un grup de civili organiza un atentat împotriva unor militari germani, iar vinovaţii nu puteau fi găsiţi imediat. Practica a fost aplicata peste tot, în Italia, în Rusia, în Grecia.
Salutăm, însă, artificiul scaunelor cu panglica neagră, aliniate în piaţa publică de către nemţi, în Condamnat la viaţă.
Personajul principal
Una dintre scenele centrale ale filmului, noaptea valpurgică de dinaintea promisei execuţii publice, e tratată diferit în cele două filme. În Condamnat la viaţă, filmul pe care îl puteţi de astăzi urmări la cinema, regizorul urmăreşte îndeaproape reacţiile băieţelului Alex, jucat de Bogdan Iancu. Băiatul din filmul lui Dreyer este singurul personaj care încearcă să-l oprească pe Ipu să se declare vinovat de moartea neamţului. Regizorul îi filmează toate reacţiile, ţinând mult timp camera pe faţa băiatului. În Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Nicolaescu aproape că îl ignoră pe băiat în secvenţa de la masă.
Cu totul, Condamnat la viaţă este un fel de film din seria Pistruiatul, regizorul îndrăgind mult personajul băieţelului. În Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Ipu şi băiţelul au importanţă egală. Mai mult, relaţia dintre băiat şi Ipu e mai adâncă în filmul lui Nicolaescu. Elevul jucat de Cristian Şofron este orfan, ţinut pe lângă casa Preotului Ioan (Ion Besoiu), iar ataşamentul de Ipu e ca de fratele pierdut în război (fratele e jucat de Iurie Darie în filmul lui Sergiu Nicolaescu). Pierderea lui Ipu e nu doar pierderea unui camarad de joacă, ci pierderea reluată a fratelui mai mare.
Unde funcţionează satira
Afirmaţia "Dă-l încolo de ţar... Cine o să-şi mai aducă aminte de el? Tu eşti Napoleon!" pe care i-o zice băieţelul lui Ipu - afirmaţie păstrată de scenaristul Anuşavan Salamanian în filmul Condamnat la viaţă - avea mai multă rezonanţă în contextul politic al anilor 1970, perioada lansării producţiei Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte.
Atunci, în mediul cultural, se încerca o abordare critică la adresa Rusiei şi chiar a regimului comunist din perioada anilor '50 - a se vedea Cel mai iubit dintre pamânteni.
Pe de altă parte, personajul lui Depardieu este, fireşte, francez, rămas într-un sat din Transilvania după ce o rană gravă din primul război mondial i-a afectat memoria. Asta ţine în picioare afirmaţia băieţelului Alex "Tu eşti Napoleon!", dar îi dă altă conotaţie.
Personajul colectiv
Mai marii oraşului - notarul (Gheorghe Dinică), Doctorul Bunu (Octavian Cotescu), Părintele Ioan (Ion Besoiu), cu soţiile (jucate de Maria Clara Sebok, respectiv Ioana Bulcă) se metamorfozează în iele la finalul filmului Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, apariţia lor coşmarescă fiind indiciul caracterului lor. În fond, ei îi vor cere lui Ipu să se declare vinovat de uciderea neamţului, şi să se lase executat pentru salvarea lor. Mai mult, soţia preotului (Ioana Bulcă) îi spune Părintelui Ioan "impotentule", o caracterizare explicită a acestui cuplu. Ea însărcinată cu un alt bărbat, iar el o persoană duplicitară - capabil de aparentă bunăvoinţă faţă de băieţelul orfan, dar gata să-l vândă pe Ipu autorităţilor nemţeşti.
n Condamnat la viaţă, veţi avea plăcerea să o vedeţi pe Laura Morante în acelaşi rol pe care Ioana Bulcă îl făcea acum 40 de ani, iar pe Harvey Keitel în rolul preotului. Gheorghe Visu apare în rolul notarului, Nicodim Ungureanu este primarul, iar Hubert Damen doctorul.
