Părerea criticului
„A History of Violence” – tradus la noi, ca o telenovela, prin “Umbrele trecutului” – este cel mai recent film al lui David Cronenberg si a fost prezentat la Festivalul de la Cannes anul acesta.
Este povestea unui tip linistit, intr-un orasel linistit din America profunda, caruia viata i se da peste cap. Lumea (inclusiv familia sa) crede ca este un sot & tata iubitor, cu frica lui Dumnezeu, om la casa lui; un grup de „barbati in negru” venit din Philadelphia, crede altceva... Asta ar fi, pe scurt, povestea. Interesant este ce face Cronenberg din ea.
Pentru cine este familiarizat cu cinematograful autorului canadian, „A History of Violence” este cel mai clasic film al sau. Are ceva de western, dar un western in zilele noastre: adica tot cu pistoale, doar ca cei care le rasucesc pe deget sunt mafioti. Lucrurile se intampla acum, in prezent; dar ele se intampla acum pentru ca, in spatele lor, exista un trecut. Trecutul lui „Tom Stall”, omul linistit, care si-a ales acest nume „pentru ca era la indemana”...
Chiar daca umorul este prezent in mai toate filmele lui Cronenberg – un umor negru, metalic -, aici, in „A History of Violence”, el face legea. Violenta insasi este privita cu umor, iar asta nu o face decat si mai percutanta. Cronenberg stie perfect de bine ca o crima fara explicatie, la-nceputul unui film, este un carlig pentru spectator; odata expunerea incheiata si suspansul deschis licitatiei oricarei ipoteze, scenariul poate avansa in directia dorita.
Dincolo de poveste, „A History of Violence” n-ar fi un film atat de bun (este cel mai bun film al sfarsitului de an, si unul din cele mai bune din 2005!) daca n-ar fi jucat asa cum este de niste actori la apogeul artei lor. Viggo Mortensen – pe care l-am lasat infrant de efecte speciale in „Stapanul inelelor”- isi ia revansa aici, intr-un rol mare.
Maria Bello – un chip mai curand sters din filme pe care dai „delete” – face cea mai buna performanta a ei de actrita-actrita. William Hurt si Ed Harris sunt perfecti. Iar tanarul care-l joaca pe fiul lui Viggo este senzational. Retineti acest nume (Ashton Holmes): sunt convins ca vom mai auzi de el!
Este povestea unui tip linistit, intr-un orasel linistit din America profunda, caruia viata i se da peste cap. Lumea (inclusiv familia sa) crede ca este un sot & tata iubitor, cu frica lui Dumnezeu, om la casa lui; un grup de „barbati in negru” venit din Philadelphia, crede altceva... Asta ar fi, pe scurt, povestea. Interesant este ce face Cronenberg din ea.
Pentru cine este familiarizat cu cinematograful autorului canadian, „A History of Violence” este cel mai clasic film al sau. Are ceva de western, dar un western in zilele noastre: adica tot cu pistoale, doar ca cei care le rasucesc pe deget sunt mafioti. Lucrurile se intampla acum, in prezent; dar ele se intampla acum pentru ca, in spatele lor, exista un trecut. Trecutul lui „Tom Stall”, omul linistit, care si-a ales acest nume „pentru ca era la indemana”...
Chiar daca umorul este prezent in mai toate filmele lui Cronenberg – un umor negru, metalic -, aici, in „A History of Violence”, el face legea. Violenta insasi este privita cu umor, iar asta nu o face decat si mai percutanta. Cronenberg stie perfect de bine ca o crima fara explicatie, la-nceputul unui film, este un carlig pentru spectator; odata expunerea incheiata si suspansul deschis licitatiei oricarei ipoteze, scenariul poate avansa in directia dorita.
Dincolo de poveste, „A History of Violence” n-ar fi un film atat de bun (este cel mai bun film al sfarsitului de an, si unul din cele mai bune din 2005!) daca n-ar fi jucat asa cum este de niste actori la apogeul artei lor. Viggo Mortensen – pe care l-am lasat infrant de efecte speciale in „Stapanul inelelor”- isi ia revansa aici, intr-un rol mare.
Maria Bello – un chip mai curand sters din filme pe care dai „delete” – face cea mai buna performanta a ei de actrita-actrita. William Hurt si Ed Harris sunt perfecti. Iar tanarul care-l joaca pe fiul lui Viggo este senzational. Retineti acest nume (Ashton Holmes): sunt convins ca vom mai auzi de el!
