Sinopsis
În 1992 independenta Namibiana atrage nivele fara precedent de ajutor international pentru Ju/hoansi, însa oamenii se plâng ca fundatia pentru dezvoltare nu mai serveste interesele lor. MOARTEA PRIN MIT vorbeste despre schimbarea politicii care încuraja activitatea fermiera cu cea care încurajaza managementului vietii în salbaticie si turismul cultural. În vreme ce John Marshall si Ju/hoansi încearca sa determine autoritatile sa sustina activitatile fermiere, asistam la manifestarea puterii “Mitului Bosimanului”. Acest Mit – o credinta cum ca Ju/hoansi sunt nascuti pentru a vâna si pentru a trai în armonie cu natura – neaga Ju/’hoansi-lor posibilitatea de a-si schimba economia si de a supravietui pe cont propriu. Ju/hoansi îndura cruda realitate de a-si vedea vitele omorâte de lei si pompele de apa distruse de elefanti. În 1994, Ju/hoansi voteaza unanim pentru demiterea din functie a directorilor fundatiei, dar actiunile lor nu reusesc sa opreasca exploatarea resurselor naturale sau alocarea fondurilor pentru acest proces. În 1996, având promisiunea îmbogatirii, Ju/hoansi voteaza pentru insaurarea unei politici de conservare a naturii. Ce au înteles ei de fapt despre politica pe care o sustineau? Filmul se încheie în anul 2000 când membrii consevatori ai Ju/hoansilor primesc suma 75 dolari namibieni (aproximativ 10,50 USD) de persoana – echivalentul profitului a doi ani de vânatoare de trofee. În timp ce mai multe ferme dau faliment, familii întregi sunt nevoite sa se reîntoarca în la viata grea din Tsumkwe.