Filmul realizat de britanicul Roy Ward Baker este cea mai onestă relatare a evenimentelor petrecute în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, când transatlanticul Titanic s-a scufundat în apele Atlanticului de Nord, la sud de insula Terra Nova. Producția britanică nu este o poveste romantică, ci doar o prezentare a evenimentelor din acea fatidică seară, combinând imagini de arhivă cu scene filmate special pentru film, încercând să contureze întregul tablou al terorii într-o manieră cât mai realist posibilă. În ciuda faptului că nu s-a bucurat de același succes ca și ecranizarea americană a lui Jean Negulesco, pelicula britanică este cea mai apreciată de către critici, iar James Cameron a utilizat o parte din dialogurile și scenele din A Night to Remember în superproducția din 1997, câștigătoare a unsprezece premii Oscar. Scenariul filmului se bazează pe cercetările lui Walter Lord, autor a mai multor cărți despre dezastrul Titanicului, iar regizorul Roy Ward Baker evită pe cât de mult posibil intercalarea unor povești fictive în acțiunea filmului, motiv pentru care A Night to Remember este privit drept cel mai bun film despre Titanic în ceea ce privește acuratețea istorică.
Cele două ore ale producției britanice cuprind mare parte din tragediile individuale care au avut loc în noaptea scufundării vasului despre care se credea că ar fi indestructibil. Roy Ward Baker aduce în scenă cele mai importante personaje care și-au făcut simțită prezența în cadrul catastrofei, de la căpitanul Edward Smith, aflat la ultimul său voiaj, până la lașul Bruce Ismay, directorul companiei White Star Line. Intenția regizorului a fost aceea de a arăta cum întregul dezastru a reprezentat suma unor coincidențe nefaste, intercalând în desfășurarea acțiunii de pe Titanic și momentele petrecute în aceeași seară pe vasele Californian și Carpathia. Nava USS Californian se afla, în seara de 14 aprilie 1912, la câteva mile de Titanic, însă nimeni nu a răspuns la apelurile disperate venite de pe transatlanticul britanic, în vreme ce semnalele luminoase nu au fost luate în serios. Întregul film îi lasă spectatorului un gust amar, demonstrându-i cum soarta poate juca feste catastrofale și lăsa în urmă drame pe care nimeni nu le va putea uita.
Fiind realizat în 1958, scena scufundării diferă de realitatea istorică,
nava fiind înghițită de apă dintr-o bucată, nu rupându-se de la mijloc,
așa cum vedem în miniseria din 1996 și în filmul lui James Cameron.
Adevărul despre modul în care s-a scufundat vasul a fost descoperit de
abia în 1985, după incursiunea în adâncuri a lui Robert Ballard, care a
descoperit cele două părți ale Titanicului, aflate la distanță de un
kilometru și jumătate una de cealaltă. Chiar și fără acest detaliu, A
Night to Remember rămâne un film sfâșietor, covârșitor din
punct de vedere emoțional, studiind natura umană în situații limită,
oferindu-ne o imagine cât se poate de adevărată a felului în care s-au
comportat anumiți pasageri ai pachebotului Titanic în acele clipe. În
vreme ce filmele
lui Jean Negulesco și James Cameron au tendința de a trage concluzii în
legătură cu anumite personaje, realizând portrete glorificatoare unora
ca Thomas Andrews și căpitanul Smith și condamnând faptele altora,
filmul britanic este echidistant, aceasta fiind cea mai prețioasă
calitate a sa. Pentru cei pasionați de istorie, dar mai ales de drama
Titanicului, A Night to Remember este un film care
trebuie să fie văzut.
