Părerea criticului
În siajul recentelor Gone Girl (Gillian Flynn) și The Girl on the Train (Paula Hawkins), filmul A Simple Favor, cu premiera pe marile noastre ecrane vineri, 14 septembrie, reia tema ștergerii spoielii de frumusețe a unei suburbii pentru a descoperi secrete întunecate. Ofertantul subiect a atras, de altfel, și în trecut regizori, de la Alfred Hitchcock (Shadows of a Doubt) la David Lynch (Blue Velvet) și Gus Van Sant (To Die For).
Alternând inspirat dezvăluirile şocante, întorsăturile de situaţie şi umorul, A Simple Favor nu va fi totuși satisfăcător pentru iubitorii genului mistery, prin stângăcia cu care e tratată intriga polițistă. Aspectele neverosimile și erorile de logică de la nivelul instrumentării cazului deranjează. Filmul reușește, însă, ceva - să nu fie previzibil. Ia complet prin surprindere spectatorul cu întorsătura de situație din final.
A Simple Favor începe ca un buddy film, în care personajele jucate de Blake Lively și Anna Kendrick, opuse din toate punctele de vedere, ajung să devină legate, după care filmul continuă cu decese suspecte, descoperirea unui trecut secret și paranoia.
Blake Lively valorifică și în acest film tipicul emploi de femme fatale cu care ne-a obișnuit; e languroasă, misterioasă, senzuală. De altfel, prima dată când apare pe ecran este filmată în semi-ralenti, de parcă regizorul însuși nu se mai satură să o vadă, iar spectatorul va ajunge să o perceapă ca pe o prezență fantomatică ce îți scapă printre degete. Anna Kendrick, pe de altă parte, este stridentă şi cabotină, băgată mereu în ochi, de-ţi vine să o iei la goană. Atunci când nu luptă să fie o femeie de succes pe Internet, Stephanie (Anna Kendrick), mamă singură și vloggeriţă pe teme culinare, este genul de femeie entuziastă care se înhamă la prea multe activități pentru școala copiilor, sub privirile exasperate ale celorlalți părinți (în frunte cu tatăl sarcastic, jucat de Andrew Rannells). Însă Stephanie, în esență o fire singuratică, este o persoană curioasă și reacționează imediat atunci când Emily (Blake Lively), o persoană antipatizată de restul părinților, o femeie super glamour, o invită la un pahar de Martini. Curând Stephanie este sedusă de casa de revistă a lui Emily, de glumele ei autoironice, de căsătoria ei cu Sean și mai ales de discuțiile pline de secrete pe care le inițiază, îmbibate de alcool. Stephanie acceptă prezența femeii ca pe o prietenie veritabilă, deși lumea vede că Emily mai degrabă profită de o mamă gata să îi ajute pe toți.
Setup-ul încearcă să ne pregătească pentru o poveste captivantă (vloggerița ne anunță din primele minute că cea mai bună prietenă a ei a dispărut de două zile). Din primele minute ale filmului aflăm că s-a întâmplat ceva șocant - Emily a dispărut după ce a rugat-o pe Stephanie să îl ia pe fiul ei de la școală - și aici începe thriller-ul care totuși nu se ridică la înălțimea genului. Curând ajungem pe tărâmul anchetelor polițienești (cu Bashir Salahuddin în rolul unui detectiv cam băgăcios), tensiune sexuală între supraviețuitori, plus muncă de detectiv amator din partea lui Stephanie, care face ca personaje din trecutul lui Emily (Linda Cardellini și Jean Smart) să ofere dimensiuni nebănuite personajului dispărut.
Comentariul muzical (melodii pop franceze) te face să ieși din atmosfera thriller și, în chip surprinzător pentru un film de gen, tensiunea cinematografică este concentrată în ultimul sfert al filmului.
Alternând inspirat dezvăluirile şocante, întorsăturile de situaţie şi umorul, A Simple Favor nu va fi totuși satisfăcător pentru iubitorii genului mistery, prin stângăcia cu care e tratată intriga polițistă. Aspectele neverosimile și erorile de logică de la nivelul instrumentării cazului deranjează. Filmul reușește, însă, ceva - să nu fie previzibil. Ia complet prin surprindere spectatorul cu întorsătura de situație din final.
A Simple Favor începe ca un buddy film, în care personajele jucate de Blake Lively și Anna Kendrick, opuse din toate punctele de vedere, ajung să devină legate, după care filmul continuă cu decese suspecte, descoperirea unui trecut secret și paranoia.
Blake Lively valorifică și în acest film tipicul emploi de femme fatale cu care ne-a obișnuit; e languroasă, misterioasă, senzuală. De altfel, prima dată când apare pe ecran este filmată în semi-ralenti, de parcă regizorul însuși nu se mai satură să o vadă, iar spectatorul va ajunge să o perceapă ca pe o prezență fantomatică ce îți scapă printre degete. Anna Kendrick, pe de altă parte, este stridentă şi cabotină, băgată mereu în ochi, de-ţi vine să o iei la goană. Atunci când nu luptă să fie o femeie de succes pe Internet, Stephanie (Anna Kendrick), mamă singură și vloggeriţă pe teme culinare, este genul de femeie entuziastă care se înhamă la prea multe activități pentru școala copiilor, sub privirile exasperate ale celorlalți părinți (în frunte cu tatăl sarcastic, jucat de Andrew Rannells). Însă Stephanie, în esență o fire singuratică, este o persoană curioasă și reacționează imediat atunci când Emily (Blake Lively), o persoană antipatizată de restul părinților, o femeie super glamour, o invită la un pahar de Martini. Curând Stephanie este sedusă de casa de revistă a lui Emily, de glumele ei autoironice, de căsătoria ei cu Sean și mai ales de discuțiile pline de secrete pe care le inițiază, îmbibate de alcool. Stephanie acceptă prezența femeii ca pe o prietenie veritabilă, deși lumea vede că Emily mai degrabă profită de o mamă gata să îi ajute pe toți.
Setup-ul încearcă să ne pregătească pentru o poveste captivantă (vloggerița ne anunță din primele minute că cea mai bună prietenă a ei a dispărut de două zile). Din primele minute ale filmului aflăm că s-a întâmplat ceva șocant - Emily a dispărut după ce a rugat-o pe Stephanie să îl ia pe fiul ei de la școală - și aici începe thriller-ul care totuși nu se ridică la înălțimea genului. Curând ajungem pe tărâmul anchetelor polițienești (cu Bashir Salahuddin în rolul unui detectiv cam băgăcios), tensiune sexuală între supraviețuitori, plus muncă de detectiv amator din partea lui Stephanie, care face ca personaje din trecutul lui Emily (Linda Cardellini și Jean Smart) să ofere dimensiuni nebănuite personajului dispărut.
Comentariul muzical (melodii pop franceze) te face să ieși din atmosfera thriller și, în chip surprinzător pentru un film de gen, tensiunea cinematografică este concentrată în ultimul sfert al filmului.
