Titlul original al filmului : An Ordinary Family (imdb)
Pe cat de mult imi plac filmele despre relatii inter-umane, pe atat mi-a displacut filmul asta. E ca si cum ai pune mana din intamplare pe o caseta video cu momente din viata unei familii. Pentru membrii acelei familii, momentele respective au valoare sentimentala, dar pentru un outsider sunt egale cu 0. Mai ales ca nu starnesc nicio emotie, nicio empatie. Te uiti la 10, 15, 20 de minute, apoi te apuca plictiseala, pentru ca nu se intampla NIMIC. Pretextul filmului e prea cliseic si tipic american, iar conflictul e subtirel, si se dilueaza tot mai mult pe parcurs. Asistam la niste scene de familie in care cei prezenti vorbesc si se comporta astfel incat te simti exclus din start si in care accesul ti se refuza pana la final. Nu esti invitat intre ei, te simti ca un intrus sau ca cineva care priveste pe geam inauntru. Din cand in cand, iti vine sa te retragi in varful picioarelor si sa-i lasi sa-si rezolve singuri problemele, in intimitatea lor. Pentru ca e un film despre importanta familiei, stii deja cum se va termina si stii ce vrea sa-ti spuna scenaristul si totodata regizorul filmului, Mike Akel. Problema e ca mie personal nu-mi plac filmele care-ti scot ochii cu mesajele lor moralizatoare.
Pe cat de mult imi plac filmele despre relatii inter-umane, pe atat mi-a displacut filmul asta. E ca si cum ai pune mana din intamplare pe o caseta video cu momente din viata unei familii. Pentru membrii acelei familii, momentele respective au valoare sentimentala, dar pentru un outsider sunt egale cu 0. Mai ales ca nu starnesc nicio emotie, nicio empatie. Te uiti la 10, 15, 20 de minute, apoi te apuca plictiseala, pentru ca nu se intampla NIMIC. Pretextul filmului e prea cliseic si tipic american, iar conflictul e subtirel, si se dilueaza tot mai mult pe parcurs. Asistam la niste scene de familie in care cei prezenti vorbesc si se comporta astfel incat te simti exclus din start si in care accesul ti se refuza pana la final. Nu esti invitat intre ei, te simti ca un intrus sau ca cineva care priveste pe geam inauntru. Din cand in cand, iti vine sa te retragi in varful picioarelor si sa-i lasi sa-si rezolve singuri problemele, in intimitatea lor. Pentru ca e un film despre importanta familiei, stii deja cum se va termina si stii ce vrea sa-ti spuna scenaristul si totodata regizorul filmului, Mike Akel. Problema e ca mie personal nu-mi plac filmele care-ti scot ochii cu mesajele lor moralizatoare.