Această lehamite (1994)

Doina (Ana Ciontea) moare într-un accident de circulație și sufletul ei caută să se reîncarneze. E transportată la spital și supusă reanimării. Doctorița Vali (Cecilia Barbora) constată că e însărcinată în aproape patru luni, iar fătul, conectat la blocul de reanimare, continuă să trăiască. Se naște ambiția de a face să se nască în condiții clinice un copil viu dintr-o mamă moartă. Și totuși, minunea se produce în ciuda a tot ce-i stă împotrivă. În corpul mort al Doinei, fătul continuă sa fie menținut în viață. Dupa deces, Doina nu e conștientă de noua ei stare. Încearcă să se explice, să-și impună voința, sa aibă opinii dar nimeni n-o vede, n-o aude și n-o simte mișcându-se, lucru care o enervează la culme. În primul moment nu e de acord cu menținerea în viață a copilului, dar ce poate să facă?

În acțiune intervine acum și Bebe (Horațiu Mălăele), tatăl copilului, fost alpinist de performanță, care se opune și el experienței. Intră în conflict cu doctorița Vali, până când în mod neașteptat, se găsesc prinși amândoi într-o relație de amor. Personaj cu mult farmec, Bebe, ca și toți ceilalți, încep să lege nașterea ipotecară a copilului de rezolvarea unor probleme curente. Pentru el copilul înseamnă obținerea unei locuințe, pentru Vali - premiul Nobel, pentru Doina - posibilitatea unei reîncarnări.

Comedia atinge paroxismul în momentul în care invidia celorlalți medici învinge și corpul Doinei e scos de la reanimare, pentru a face loc unui cubanez accidentat, care s-a gândit să fugă de Fidel Castro tocmai în România. Din clipa aceasta, acțiunea se precipită pentru fiecare din ei. Cea mai disperată e Doina, care, neavând altă soluție pentru o nouă reîncarnare, contează foarte mult pe fructul dragostei dintre Vali și Bebe. Dar ceva stă totdeauna împotrivă, comicul devine savuros și, în final, mult așteptatul act erotic se produce într-o mașină ce rătăcește în zig - zag, urcând cu motorul stins o stradă supra-aglomerată. Crezând că nimeni nu-i vede, cei doi fac amor în această mașină, sfidând circulația și universul.

"Mizantropia lui Daneliuc glisează "superior" în silă. Stufos, contorsionat, inconsistent, filmul abundă în născociri căznite: doctorița își descarcă pandaliile conectandu-se la priză, mașinile coboară "urcând" cu motorul oprit. ("poantă" preluată direct din presa despre "anomalia Măgura-Bacău", conform căreia mașinile păreau să urce, de la sine, panta, sfidând legea gravitației. Abia în aprilie 1998, hidrologul P. Olariu a demonstrat că, măsurată cu mijloace științifice, înclinația e inversă. Dar critica a preluat, servilă, interpretarea parabolică a cineastului cum că "la noi, toate merg pe dos"). Multe dintre motivele filmului sunt "pescuite" de prin cinemateci: fantoma vine din Ghost, iar embrionul din finalul Odiseei spațiale. Isteric, trivial, melodramatic - e din ce în ce mai greu să-l recunoști pe autorul Croazierei" (Tudor Caranfil).

"Descoperim, în Această lehamite, actualitatea noastră cea de toate zilele, pusă în pagină cu acea furie a firescului proprie lui Mircea Daneliuc, dar mai descoperim și un nimb de fantastic, și o neașteptată irizație suav-poetică" (Eugenia Voda).