Superb! O abordare plina de umor a unor tragedii personale create de o societate care, sa-mi fie iertat limbajul, face pe noi cu jet!
De văzut la cinema!
lili22
pe 05 Iulie 2021 20:48
Ce-i drept nu am ras dar consider filmul mai reusit decat alte comedii frantuzesti.Finalul imi aduce aminte de Thelma si Louise.
sabinalin
pe 23 Mai 2021 17:33
Suze Trappet. O coafeza aflata intr-un moment de rascruce al existentei atunci cand i se aduce la cunostiinta faptul ca ,,timpul nu mai are rabdare,,. Jean Baptiste-Cuchas. Un barbat trecut de prima tinerete, foarte bun profesional, pe care societatea cinica si nemiloasa se pregateste sa-l trimita mult prea devreme in randul celor considerati expirati. Serge Blin. Un om care ajunge intamplator sa aiba un loc de munca pe care n-ar fi trebuit sa il aiba niciodata din cauza... n-am sa va spun din ce cauza pentru ca nu vreau sa va rapesc bucuria vizionarii. La fel, n-am sa va spun care e legatura care se va stabili la un moment dat intre destinele celor trei porniti la un moment dat intr-o cautare disperata conditionata iarasi de ,,timpul care nu mai are rabdare,,.
Pentru cinefilul care s-a saturat sa fie socat de babardeli cu bucluc premiate propagandistic pe plaiuri berlineze e o adevarata incantare sa descopere faptul ca una dintre marile cinematografii europene, poate chiar cea mai redutabila, nu si-a pierdut inca de tot bunul gust si e capabila sa livreze un film plin de emotie si bune sentimente, un amestec incantator de comedie, drama si nu numai atat, a se vedea finalul absolut demential. Virginie Efira, Albert Dupontel, Nicolas Marie, o actrita si doi actori care nu-mi spuneau mai nimic inaintea vizionarii, doar de Dupontel mai auzisem cate ceva, pe ecran am descoperit un trio formidabil care te face sa te atasezi, sa iti pese de destinele personajelor. E imbucurator ca, intr-o lume din ce in ce mai departe de adevaratele valori fundamentale, francezii gasesc inca forta de a premia o astfel de pelicula cu Cesar pentru cel mai bun film al anului...
De văzut la cinema!
Pentru cinefilul care s-a saturat sa fie socat de babardeli cu bucluc premiate propagandistic pe plaiuri berlineze e o adevarata incantare sa descopere faptul ca una dintre marile cinematografii europene, poate chiar cea mai redutabila, nu si-a pierdut inca de tot bunul gust si e capabila sa livreze un film plin de emotie si bune sentimente, un amestec incantator de comedie, drama si nu numai atat, a se vedea finalul absolut demential. Virginie Efira, Albert Dupontel, Nicolas Marie, o actrita si doi actori care nu-mi spuneau mai nimic inaintea vizionarii, doar de Dupontel mai auzisem cate ceva, pe ecran am descoperit un trio formidabil care te face sa te atasezi, sa iti pese de destinele personajelor. E imbucurator ca, intr-o lume din ce in ce mai departe de adevaratele valori fundamentale, francezii gasesc inca forta de a premia o astfel de pelicula cu Cesar pentru cel mai bun film al anului...