In urma cu ceva vreme Marcel Iures a povestit intr-o emisiune TV un fapt care pare incredibil: oamenii de la agentia britanica de impresariat cu care lucreaza marele nostru actor nu stiau cine este Costa Gavras! Pai... sa vedem: ,,L aveu,, , ,,Z,, , Clair de femme,, , ,,Missing,, , ,,Amen,, , ,,Mad city,,. Am enumerat doar filmele pe care le-am vazut, toate, cu exceptia ultimului care este ,,doar,, un film bun, sunt filme de mare valoare care il consacra pe regizorul nascut in Grecia ca pe unul dintre cei mai mari cineasti ai vremurilor sale si ca pe un om cu o coloana vertebrala bine definita care nu s-a sfiit niciodata sa mearga impotriva curentului si sa spuna adevaruri incomode indiferent de cat de dureroase ar fi fost acestea.
Ajuns la frumoasa varsta de 88 de ani Costa Gavras a simtit nevoia sa ne predea inca o lectie de demnitate cinematografica producand inca o pelicula memorabila pe langa cele pe care le-am enumerat deja mai sus. M-a surprins si m-a bucurat faptul ca acest film a fost prezentat pe Cinemax chiar daca difuzarile sale sunt foarte rare. E in acelasi timp o lectie despre cum ar trebui un politician sa lupte pentru interesele propriului popor, o lectie pe care nici unul dintre oamenii politici romani ai vremurilor noastre nu e interesat sa o vada, daramite sa o mai si inteleaga. Ar trebui sa fie in acelasi timp si un exemplu pentru regizorii valului douamiist din cinematografia romana, cam asa ar trebui sa se comporte un artist adevarat cand tara sa e intr-un impas. Candva Costa Gavras a spus ca ,,viata poate fi traita si fara Mercedes,,. Am convingerea ca marile valori se vor impune intotdeauna si fara premiile din ce in ce mai ipocrite ale celor mai importante festivaluri de film.
gbanescu
pe 30 Decembrie 2020 18:40
Titlul este acelasi cu cel al cartii scrise de Yanis Varoufakis, protagonistul acestui film regizat de Costa Gavras.
Un film bun. Vazut de doua ori. O idee buna ar fi sa fie vazut “la pachet” cu “Debtocracy” (2011), pentru a intelege mai bine cum s-a ajuns la situatia imposibila cu care s-a confruntat Grecia anului 2015, condusa de prim-ministrul Alexis Tsipras, secondat de colaboratorul sau apropiat Yanis Varoufakis, ministrul de finante.
Yanis este un om care isi iubeste tara si incearca din rasputeri – uneori chiar conationali ai sai fiindu-i potrivnici (suna cunoscut !) – sa restructureze datoria imensa pe care Grecia o are de rambursat. Una dintre primele scene ale filmului este cea in care Yanis se confeseaza unui apropiat, un expert american in economie, caruia ii cere sfatul in legatura cu ceea ce intentiona sa faca, in noua sa calitate de ministru grec al finantelor, in negocierea cu UE si organismele financiare internationale, pentru a-si scoate tara de sub povara datoriei. Americanul ii spune: “Esti naiv. Germanii si aliatii lor nu te vor lasa.” Si asa a si fost.
In esenta, treaba sta asa:
Exista o prevedere in Dreptul International in baza careia (parte din) datoria unei tari poate fi declarata “ilegala”. Sunt trei conditii care trebuie insa a fi indeplinite: (i) datoria sa fi fost contractata de guvernul tarii respective fara ca poporul sa cunosca acest lucru, (ii) banii sa fi fost folositi in scopuri contrare intereselor poporului, (iii) creditorii sa fi cunoscut aceste lucruri si, cu toate acestea, sa fi fost de acord cu emiterea imprumutului (de ce ? pentru profit, bineinteles !).
Este foarte greu sa se dovedeasca o astfel de situatie. Dar nu imposibil. Un audit international realizat de o comisie de experti independenti ar putea sa o faca. Si cred ca s-a si reusit de cateva ori in istorie.
Asta voia sa faca si Yanis Varoufakis, desi filmul nu explica foarte clar acest lucru: voia sa renegocieze structurarea datoriei externe si sa scuteasca o parte din ea (“datoria ilegala”), astfel incat sa poata pune capat austeritatii, pentru ca economia sa poata sa creasca din nou. A vrut sa gaseasca un compromis intre programul de guvernare elen – votat de poporul grec si acel “MoU” despre care se tot vorbeste in film: Memorandum of Understanding, un document conceput de Troica (Banca Centrala Europeana, Fondul Monetar International si Comisia Europeana) care a distrus economia Greciei. Pe scurt, creditorii isi voiau banii inapoi urgent, fara sa ii intereseze ce se va intampla cu statul creditat (Grecia) si nedorind sa recunoasca partea lor de vina – constand in aceea ca banci europene “cu staif” au consiliat ani de zile guverenele grecesti pentru a se indatora tot mai mult. Adica planul nu era despre cum sa fie salvata Grecia, ci despre cum sa fie salvate bancile germane si franceze.
Acel “MoU” continea un program care, odata semnat de guvernul grec, dadea puteri Troicii sa vanda cu preturi reduse active deosebit de valoroase ale Greciei, FARA sa aibe nevoie pentru acest lucru de acordul guvernului grec !
Ce fel de active ? De exemplu, ce avea Grecia mai valoros: plaje, aeroporturi, autostrazi, cai ferate. Cine le cumpara si cu ce bani ? Se spune si acest lucru in film: de exemplu companii germane, cu bani imprumutati din banci grecesti, imprumuturile fiind garantate de statul grec ! Frumos sau ce ?
Am retinut o remarca a unuia dintre reprezentantii Troicii: “Vrem libertate totala de actiune (in Grecia – n.n). Nu trebuie sa legiferati nimic fara acordul Troicii”. Elocvent, nu-i asa ?
Yanis Varoufakis nu era neaparat un tip tupeist care voia sa ii faca din vorbe pe functionarii institutiilor europene (cum am citit intr-un comentariu la acest film). El voia sa negocieze o restructurare a datoriei tarii sale si o “ajustare” a unor dintre prevederile cuprinse in “MoU”. Altfel, tara sa urma sa fie complet ingenuncheata.
Filmul este bun, merita vazut.
O ultima observatie: este o coproductie franco-greceasca, ceea ce pare oarecum surprinzator, intrucat filmul ii pune intr-o lumina nu foarte favorabila pe francezi.
benhack
pe 20 Decembrie 2020 12:52
Bun de tot filmul! Și eu cred că e prea mică nota de la ibm.I am dat 8 după a doua vizionare pe bucăți. Cred că mai fac o vizionare ...de data asta pe HBO Go cap coadă . După cum se mai spune chiar dacă au pierdut lupta a fost frumoasă. Cu groază mă gândesc cum am fi reactionat noi , într un posibilă situație, ca popor și nu mai zic chiar cu conducători gen Dancila , Sosoaca, și mulți ații când ei nici românește nu știu vorbi....da sigur eram out din UE , dar numai eram sigur sclavii nimănui ! Sîc, sîc,sîc
lili22
pe 16 Noiembrie 2020 15:01
Pentru cei care au urmărit evenimentele din acei ani filmul va fi interesant, e semnat Costa-Gavras.
bistriz
pe 07 Noiembrie 2020 21:48
L-am vazut de doua ori. Mi-a placut. E alert si bine facut. Actori care isi fac rolul bine.
Grecia avea datorii uriase la bancile germane, FMI, BCE... La putere a ajuns un nou partid care a înfierat străinii și a facut promisiuni uimitoare. Mai ales ca va scapa tara de datorie... fara sa o mai plateasca.
Ministrul de finante in noul guvern grec, ultra-stangist, șarmant si tupeist, isteț încearca sa-i faca din vorbe pe functionarii institutiilor europene si pe Wolfgang, ministrul de finante german...
I-am dat nota 8 (pe IMDB vad ca are 5,8). Imi place subiectul. Se fac greu filme pe aceasta tema; mai ales ca nu au un public prea numeros. Si de asta merita apreciat.
Ajuns la frumoasa varsta de 88 de ani Costa Gavras a simtit nevoia sa ne predea inca o lectie de demnitate cinematografica producand inca o pelicula memorabila pe langa cele pe care le-am enumerat deja mai sus. M-a surprins si m-a bucurat faptul ca acest film a fost prezentat pe Cinemax chiar daca difuzarile sale sunt foarte rare. E in acelasi timp o lectie despre cum ar trebui un politician sa lupte pentru interesele propriului popor, o lectie pe care nici unul dintre oamenii politici romani ai vremurilor noastre nu e interesat sa o vada, daramite sa o mai si inteleaga. Ar trebui sa fie in acelasi timp si un exemplu pentru regizorii valului douamiist din cinematografia romana, cam asa ar trebui sa se comporte un artist adevarat cand tara sa e intr-un impas. Candva Costa Gavras a spus ca ,,viata poate fi traita si fara Mercedes,,. Am convingerea ca marile valori se vor impune intotdeauna si fara premiile din ce in ce mai ipocrite ale celor mai importante festivaluri de film.
Un film bun. Vazut de doua ori. O idee buna ar fi sa fie vazut “la pachet” cu “Debtocracy” (2011), pentru a intelege mai bine cum s-a ajuns la situatia imposibila cu care s-a confruntat Grecia anului 2015, condusa de prim-ministrul Alexis Tsipras, secondat de colaboratorul sau apropiat Yanis Varoufakis, ministrul de finante.
Yanis este un om care isi iubeste tara si incearca din rasputeri – uneori chiar conationali ai sai fiindu-i potrivnici (suna cunoscut !) – sa restructureze datoria imensa pe care Grecia o are de rambursat. Una dintre primele scene ale filmului este cea in care Yanis se confeseaza unui apropiat, un expert american in economie, caruia ii cere sfatul in legatura cu ceea ce intentiona sa faca, in noua sa calitate de ministru grec al finantelor, in negocierea cu UE si organismele financiare internationale, pentru a-si scoate tara de sub povara datoriei. Americanul ii spune: “Esti naiv. Germanii si aliatii lor nu te vor lasa.” Si asa a si fost.
In esenta, treaba sta asa:
Exista o prevedere in Dreptul International in baza careia (parte din) datoria unei tari poate fi declarata “ilegala”. Sunt trei conditii care trebuie insa a fi indeplinite: (i) datoria sa fi fost contractata de guvernul tarii respective fara ca poporul sa cunosca acest lucru, (ii) banii sa fi fost folositi in scopuri contrare intereselor poporului, (iii) creditorii sa fi cunoscut aceste lucruri si, cu toate acestea, sa fi fost de acord cu emiterea imprumutului (de ce ? pentru profit, bineinteles !).
Este foarte greu sa se dovedeasca o astfel de situatie. Dar nu imposibil. Un audit international realizat de o comisie de experti independenti ar putea sa o faca. Si cred ca s-a si reusit de cateva ori in istorie.
Asta voia sa faca si Yanis Varoufakis, desi filmul nu explica foarte clar acest lucru: voia sa renegocieze structurarea datoriei externe si sa scuteasca o parte din ea (“datoria ilegala”), astfel incat sa poata pune capat austeritatii, pentru ca economia sa poata sa creasca din nou. A vrut sa gaseasca un compromis intre programul de guvernare elen – votat de poporul grec si acel “MoU” despre care se tot vorbeste in film: Memorandum of Understanding, un document conceput de Troica (Banca Centrala Europeana, Fondul Monetar International si Comisia Europeana) care a distrus economia Greciei. Pe scurt, creditorii isi voiau banii inapoi urgent, fara sa ii intereseze ce se va intampla cu statul creditat (Grecia) si nedorind sa recunoasca partea lor de vina – constand in aceea ca banci europene “cu staif” au consiliat ani de zile guverenele grecesti pentru a se indatora tot mai mult. Adica planul nu era despre cum sa fie salvata Grecia, ci despre cum sa fie salvate bancile germane si franceze.
Acel “MoU” continea un program care, odata semnat de guvernul grec, dadea puteri Troicii sa vanda cu preturi reduse active deosebit de valoroase ale Greciei, FARA sa aibe nevoie pentru acest lucru de acordul guvernului grec !
Ce fel de active ? De exemplu, ce avea Grecia mai valoros: plaje, aeroporturi, autostrazi, cai ferate. Cine le cumpara si cu ce bani ? Se spune si acest lucru in film: de exemplu companii germane, cu bani imprumutati din banci grecesti, imprumuturile fiind garantate de statul grec ! Frumos sau ce ?
Am retinut o remarca a unuia dintre reprezentantii Troicii: “Vrem libertate totala de actiune (in Grecia – n.n). Nu trebuie sa legiferati nimic fara acordul Troicii”. Elocvent, nu-i asa ?
Yanis Varoufakis nu era neaparat un tip tupeist care voia sa ii faca din vorbe pe functionarii institutiilor europene (cum am citit intr-un comentariu la acest film). El voia sa negocieze o restructurare a datoriei tarii sale si o “ajustare” a unor dintre prevederile cuprinse in “MoU”. Altfel, tara sa urma sa fie complet ingenuncheata.
Filmul este bun, merita vazut.
O ultima observatie: este o coproductie franco-greceasca, ceea ce pare oarecum surprinzator, intrucat filmul ii pune intr-o lumina nu foarte favorabila pe francezi.
Grecia avea datorii uriase la bancile germane, FMI, BCE... La putere a ajuns un nou partid care a înfierat străinii și a facut promisiuni uimitoare. Mai ales ca va scapa tara de datorie... fara sa o mai plateasca.
Ministrul de finante in noul guvern grec, ultra-stangist, șarmant si tupeist, isteț încearca sa-i faca din vorbe pe functionarii institutiilor europene si pe Wolfgang, ministrul de finante german...
I-am dat nota 8 (pe IMDB vad ca are 5,8). Imi place subiectul. Se fac greu filme pe aceasta tema; mai ales ca nu au un public prea numeros. Si de asta merita apreciat.