Afacerea Tănase (2013)

În anul 1982, François Mitterrand, proaspăt ales președintele Franței, este pus față în față cu Nicolae Ceaușescu, dictatorul român, prin intermediul unei povești de spionaj demnă de un roman polițist. Un conflict în plin Război Rece, o luptă dusă în culise de către serviciile secrete ale celor două state, DST, respectiv redutabila Securitate.

În luna ianuarie 1982, Ceaușescu îi cere unuia dintre agenții săi să asasineze la Paris doi disidenți, pe scriitorii Virgil Tănase și Paul Goma, ambii cetățeni francezi. Însă acest agent al Securității, Matei Haiducu, cunoscut drept Matthieu Forestier, s-a dus la DST.

Serviciile franceze au elaborat atunci una dintre cele mai incredibile operațiuni din Războiul Rece. Acestea l-au răpit pe Virgil Tănase pentru a se crede că agentul și-a îndeplinit misiunea. Președintele Mitterrand, fiind la curent cu actul de manipulare, s-a exprimat public, lăsând să se creadă autenticitatea răpirii și anulându-și vizita de stat prevăzută în România.

Conform surselor DST, toată operațiunea avea ca scop obligarea șesului Securității, generalul Plesita, de a se refugia în Franța. Însă planul a eșuat din cauza unei scurgeri de informații în presă inițiată de Jean-Louis Debré, pe vremea aceea judecător de instrucție.

Pentru a se apăra, agentul secret și cele două potențiale victime au organizat o conferință de presă și au dezvăluit cazul.

În prezent, putem da o altă interpretare evenimentelor din 1982. Există posibilitatea ca implicarea atât de fermă a lui François Mitterrand să fi avut și o altă motivație decât simpla protejare a unui disident. O motivație mult mai strâns legată de politica internă franceză.