Am ramas fara cuvinte...
Imagini pe care nu multi pot sa le vada..
ciprian34
pe 28 Iunie 2013 11:50
Foarte interesant,educativ,o lectie din partea animalelor pentru multi oameni fara sentimente.
minadi
pe 22 Iunie 2013 13:14
Superb...
Incredibil de frumos !!!
Imagini fantastice.......
Emotie, bucurie si tristete, viata si moarte.
morfil
pe 29 Noiembrie 2011 18:13
L-am vazut full hd pe un monitor de 60 cm diagonala si am ramas masca la detaliile splendide surprinse de camerele de filmat, in special la inceput cand se survoleaza cateva peisaje si la final cand se observa pana si firisoarele de par ale gheparzilor urcati pe o movila, intr-un apus divin!!!
Este uimitor cum Dumnezeu a creat toate aceste animale, cum a asezat in fiecare un program de baza care le ajuta sa supravietuiasca, spre incantarea oamenilor cu inimile inca iubitoare de natura, de creatia Domnului!
Aproape ca am si lacrimat in unele momente, nu imi este rusine sa declar asta, fascinat de devotamentul mamei pentru puisorii ei. Uneori, un animal este mai hotarat sa se sacrifice pentru puiul sau mai mult chiar decat un om, spre rusinea noastra, cei considerati arbitrar "superiori si frumosi"... Uite, totusi, ca niste "superiori" sunt miscati indubitabil de viata unor animale... De unde deduc, cu umila mea ratiune, ca exista o conexiune mult mai puternica, mult mai fundamentala, intre noi si animale, intre noi si natura, decat vrea sa admita majoritatea oamenilor! Este si firesc: un element nu se poate extrapola intregului - oamenii sunt integrati lumii pamantene, apoi sistemului solar, apoi galaxiei, etc., in final, Universului... Noi nu ne putem sustrage acestor sfere, nu putem trai fara acestea, nu putem supravietui in afara lor. Suntem unul si totul, in acelasi spatiu temporal. Si asa cum eu am fost atat de emotionat de aceste imagini, presupun ca si alte fiinte superioare noua sunt la fel de emotionate cand ne urmaresc pe noi, oamenii, individual, si ca civilizatie (probabil si ei scriu povesti despre noi...)
Acest gand insuflat de acest documentar, mai degraba film, ma obliga sa respect mai mult creatia lui Dumnezeu, sa iubesc mai mult viata, sa apreciez sacrificiul unui parinte, chiar sa ma iubesc mai mult pe mine insumi si sa fac pace cu sinea mea...
Sa fim fericiti cu cea ne-a oferit Dumnezeu: nici ca se putea imagina ceva mai frumos!
Cand scriu acestea, ma simt mai bogat sufleteste, ca si cum am descoperit o comoara, ca si cum m-am intors la natura, cu frumusetea ei, cu lupta ei pentru supravietuire. E un farmec unic! Este trist ca uitasem de acesta atat de repede...
Muzica a fost placuta, vocea lui Samuel L. Jackson mi-a dovedit ca a pus suflet in acest proiect, si, mai ales, am fost incantat de lista cu credits de la final de am ras cu lacrimi: cei care au contribuit la acest proiect erau reprezentati prin fotografii cu diferite animale :)) Superba idee!!!
Va pup!!!
elena.roteanu
pe 26 Noiembrie 2011 18:26
Emotionant, viu, realist. Doar cel mai puternic supravietuieste. O muzica incredibila.
Imagini pe care nu multi pot sa le vada..
Incredibil de frumos !!!
Imagini fantastice.......
Emotie, bucurie si tristete, viata si moarte.
Este uimitor cum Dumnezeu a creat toate aceste animale, cum a asezat in fiecare un program de baza care le ajuta sa supravietuiasca, spre incantarea oamenilor cu inimile inca iubitoare de natura, de creatia Domnului!
Aproape ca am si lacrimat in unele momente, nu imi este rusine sa declar asta, fascinat de devotamentul mamei pentru puisorii ei. Uneori, un animal este mai hotarat sa se sacrifice pentru puiul sau mai mult chiar decat un om, spre rusinea noastra, cei considerati arbitrar "superiori si frumosi"... Uite, totusi, ca niste "superiori" sunt miscati indubitabil de viata unor animale... De unde deduc, cu umila mea ratiune, ca exista o conexiune mult mai puternica, mult mai fundamentala, intre noi si animale, intre noi si natura, decat vrea sa admita majoritatea oamenilor! Este si firesc: un element nu se poate extrapola intregului - oamenii sunt integrati lumii pamantene, apoi sistemului solar, apoi galaxiei, etc., in final, Universului... Noi nu ne putem sustrage acestor sfere, nu putem trai fara acestea, nu putem supravietui in afara lor. Suntem unul si totul, in acelasi spatiu temporal. Si asa cum eu am fost atat de emotionat de aceste imagini, presupun ca si alte fiinte superioare noua sunt la fel de emotionate cand ne urmaresc pe noi, oamenii, individual, si ca civilizatie (probabil si ei scriu povesti despre noi...)
Acest gand insuflat de acest documentar, mai degraba film, ma obliga sa respect mai mult creatia lui Dumnezeu, sa iubesc mai mult viata, sa apreciez sacrificiul unui parinte, chiar sa ma iubesc mai mult pe mine insumi si sa fac pace cu sinea mea...
Sa fim fericiti cu cea ne-a oferit Dumnezeu: nici ca se putea imagina ceva mai frumos!
Cand scriu acestea, ma simt mai bogat sufleteste, ca si cum am descoperit o comoara, ca si cum m-am intors la natura, cu frumusetea ei, cu lupta ei pentru supravietuire. E un farmec unic! Este trist ca uitasem de acesta atat de repede...
Muzica a fost placuta, vocea lui Samuel L. Jackson mi-a dovedit ca a pus suflet in acest proiect, si, mai ales, am fost incantat de lista cu credits de la final de am ras cu lacrimi: cei care au contribuit la acest proiect erau reprezentati prin fotografii cu diferite animale :)) Superba idee!!!
Va pup!!!