Deşi avându-l pe Ricky Gervais ca "dirijor" al serialului, ai fi tentat să te pregăteşti de râs, la fel ca în "Inventarea minciunii", umorul este "asezonat" cu momente emoţionante.
Există expresia "îţi încarci bateriile", doar că la personajul Tony, vizionarea constantă a înregistrărilor cu soţia decedată, pare a-l descărca de viaţă, câinele fiind cel care-i dă minima dorinţă de a trăi.
Nu am mai întâlnit un ipotetic sitcom care să mă emoţioneze într-o manieră cvasi-lacrimogenă, cum a făcut-o acest serial, plin de scene încărcate de multă meditaţie asupra vieţii şi oamenilor din jur.
Nefiind episoade lungi, binging-ul este facil.
Sezonul 3 se încheie super-emoţionant.
maria-manuela
pe 15 Mai 2023 19:07
Intre 8-10, ii dau 8. Nu e genul meu, serialele care par ,,saracacioase" nu ma atrag desi poate au anumite idei de transmis. Estetica nu imbie. Am vazut toate 3 sezoanele; in rest, e destul de apreciat de public pe grupurile tematice.
andrei_nechifor
pe 10 Mai 2020 16:49
Dupa "Derek" si "David Brent: Life on the road", Ricky Gervais se hotaraste sa reinvie baiatul bun din el si il aduce lumii ignorante si egoiste pe acest Tony, care se vrea a fi un fel de "painea lui Dumnezeu in burduf de caine".
Moralele celor 2 sezoane sunt ca orice om poate sa se schimbe si ca viata nu isi pierde niciodata rostul, indiferent de obstacole si greutati. Bla bla, am mai vazut, am mai auzit, nimic nou aici. Dar nu stiu cum face omuletul asta ca te convinge sa mergi pe drumul lui, chiar daca de cand se scriu carti si se fac filme s-au sapat transee pe tema asta (esenta e: binele invinge raul).
Tony si-a pierdut sotia si, totodata, vointa de a trai. Se uita la nesfarsit la filmulete cu el si ea, de cand erau tineri si fericiti, dar si la mesajele video pe care ea le-a inregistrat pe patul de spital, in care ii da sfaturi, cu zambetul pe buze, despre cum sa-si adune rahatul si sa duca o viata normala, pentru ca il cunostea prea bine si stia ca, fara ea, el nu era capabil sa functioneze. Toate astea in compania multor sticle de vin. Depresia devine agonizanta si faptul ca se duce sa lucreze la ziarul local, condus de cumnatul sau, nu il ajuta deloc, acolo fiind o adunatura de cretini, unul mai enervant ca altul. Gaseste refugiu in a fi nemernic cu mai toata lumea, asta ajutandu-l sa refuleze si are mereu ca backup plan sinuciderea, adica oricat de prost ar iesi actiunile lui, are un plan de evadare simplu si la indemana.
Lucrurile incep sa se schimbe atunci cand redescopera bunatatea oamenilor, faptul ca poate fi de folos unora dintre ei si ca pana si o prostituata (sex worker, cum prefera ea sa fie definita) poate fi un om cald si intelept. Leaga o prietenie cu o vaduva al carei sot este inmormantat chiar langa scumpa lui sotie, face vizite zilnice la azil tatalui bolnav de Alzheimer (lord Frey din GoT) si se infiripa o relatie cu asistenta acestuia.
Recomand cu caldura aceasta poveste reincalzita, dar spusa cu umor negru si umanitate de acest vesnic copil mare al comediei britanice. Nu se poate compara cu The Office, dar merita vazut, macar pentru emotiile transmise si cele cateva momente in care se rade cu pofta.
Kornel.Sadoveanu
pe 10 Martie 2019 03:16
Un serial deosebit, iubesc acest tip de scenariu, plus comedia britanica care dupa mine este peste oricare alta.
Există expresia "îţi încarci bateriile", doar că la personajul Tony, vizionarea constantă a înregistrărilor cu soţia decedată, pare a-l descărca de viaţă, câinele fiind cel care-i dă minima dorinţă de a trăi.
Nu am mai întâlnit un ipotetic sitcom care să mă emoţioneze într-o manieră cvasi-lacrimogenă, cum a făcut-o acest serial, plin de scene încărcate de multă meditaţie asupra vieţii şi oamenilor din jur.
Nefiind episoade lungi, binging-ul este facil.
Sezonul 3 se încheie super-emoţionant.
Moralele celor 2 sezoane sunt ca orice om poate sa se schimbe si ca viata nu isi pierde niciodata rostul, indiferent de obstacole si greutati. Bla bla, am mai vazut, am mai auzit, nimic nou aici. Dar nu stiu cum face omuletul asta ca te convinge sa mergi pe drumul lui, chiar daca de cand se scriu carti si se fac filme s-au sapat transee pe tema asta (esenta e: binele invinge raul).
Tony si-a pierdut sotia si, totodata, vointa de a trai. Se uita la nesfarsit la filmulete cu el si ea, de cand erau tineri si fericiti, dar si la mesajele video pe care ea le-a inregistrat pe patul de spital, in care ii da sfaturi, cu zambetul pe buze, despre cum sa-si adune rahatul si sa duca o viata normala, pentru ca il cunostea prea bine si stia ca, fara ea, el nu era capabil sa functioneze. Toate astea in compania multor sticle de vin. Depresia devine agonizanta si faptul ca se duce sa lucreze la ziarul local, condus de cumnatul sau, nu il ajuta deloc, acolo fiind o adunatura de cretini, unul mai enervant ca altul. Gaseste refugiu in a fi nemernic cu mai toata lumea, asta ajutandu-l sa refuleze si are mereu ca backup plan sinuciderea, adica oricat de prost ar iesi actiunile lui, are un plan de evadare simplu si la indemana.
Lucrurile incep sa se schimbe atunci cand redescopera bunatatea oamenilor, faptul ca poate fi de folos unora dintre ei si ca pana si o prostituata (sex worker, cum prefera ea sa fie definita) poate fi un om cald si intelept. Leaga o prietenie cu o vaduva al carei sot este inmormantat chiar langa scumpa lui sotie, face vizite zilnice la azil tatalui bolnav de Alzheimer (lord Frey din GoT) si se infiripa o relatie cu asistenta acestuia.
Recomand cu caldura aceasta poveste reincalzita, dar spusa cu umor negru si umanitate de acest vesnic copil mare al comediei britanice. Nu se poate compara cu The Office, dar merita vazut, macar pentru emotiile transmise si cele cateva momente in care se rade cu pofta.