Agora (2009)

În Egiptul secolului 4, aflat sub cucerirea Imperiului Roman, revoltele religioase izbucnite pe străzile din Alexandria ajung și la zidurile faimoasei biblioteci. Închisă între zidurile acesteia, Hypatia (Rachel Weisz), astronom și matematician de geniu, se luptă să salveze înțelepciunea Lumii Vechi cuprinsă în neprețuitele comori literare, ajutată de discipolii săi. Doi tineri se luptă pentru a cuceri inima frumoasei Hypatia - discipolul acesteia, Orestes (Oscar Isaac), un tânăr nobil, foarte abil, și Davus (Max Minghella), sclavul ei. Davus are de făcut o alegere cumplită - aceea de a rămâne alături de stăpâna sa pe care o iubește în secret sau să aleagă libertatea, alăturându-se rebelilor religioși care vor cuceri cu siguranță și biblioteca.

Cu patru ani în urmă, când terminase proiectul extrem de personal "Mar adentro", Alejandro Amenabar nici nu visa că avea să fie implicat într-o superproducție despre romani și creștini din Egiptul antic.
"Acest film a fost conceput ca un proiect internațional, urmând a fi filmat în Anglia, pentru că vorbim de un buget de aproape 50 de milioane de euro."

"Chiar de la începutul acestui proiect, scopul meu a fost să fac publicul să simtă ca și cum ar urmări o echipă CNN realizând un documentar despre ceva ce s-a întâmplat în secolul 4. Am abordat filmul cu un simț al urgenței de a relata, stil "breaking news”. "Acest film e o călătorie în timp și spațiu. Este o oglindă în care oamenii să poată privi trecutul și să vadă cât de puțin s-a schimbat lumea."

"Agora este povestea unei femei, a unui oraș, a unei civilizații și a unei planete. Agora este planeta unde ar trebui să trăim cu toții împreună. Am încercat să arăt umanitatea în mijlocul tuturor speciilor de pe Pământ, și Pământul încadrat în Univers. Oamenii i-am văzut ca pe niște furnici, iar Pământul ca pe o sferă micuță ca oricare alta, învârtindu-se printre multe alte stele. Iată de ce ne-am jucat cu schimbarea de perspectivă. [...] Am ales să fim martori direcți la ceea ce se întâmplă, și nu să contemplăm faptele dintr-un colț îndepărtat. Și, cel mai important, nu am transformat violența într-un spectacol în sine."

"Cand ne-am dat seama că acel moment special din istoria omenirii este extrem de asemănător cu realitatea noastră contemporană [...] am realizat că puteam face un film despre trecut, filmul fiind, de fapt, despre prezent.” "Dacă Hypatia este întruchiparea femeii moderne, atunci Roma antică este simbolul unei superputeri aflate într-un moment de turnură istorică."