Aguirre, der Zorn Gottes (1972)

Istoric, cucerirea Americii de Sud de către imperialiștii spanioli. Nimicnicia din capul unora (valabilă și în ziua de azi) și iluziile himerice după averile altora pe care să le fure.

Despre tiranie, dispreț și iluzii fără sens, acest film ne pune pe tapet o călătorie obsesiva către nimic, aurul aici capătă rolul de himera sau amazoana. Îmbogățirea pare a fi un venin menit sa distrugă tot. Absurdul și amăgirea merg mana in mana in acest film. Chiar dacă a fost vechi nu m-a dat pe spate. O drama aparte ce se dezvolta pe spinarea unor umili servitori. Pentru aceștia moartea apare ca o izbăvire, o evadare din acest univers asupritor și vitreg.

In filmul La niña de tus ojos, Goebbels are ideea unei coproductii germano-franchiste: ''Fata visurilor tale'', o melodrama andaluza ce va fi turnata in studiourile UFA in versiuni paralele, germana si spaniola.
Cand scenograful spaniol vede decorurile pregatite de nemti, de fapt cum isi inchipuiau ei Andaluzia spune „Mas que una taberna andalusa parece el cabinet del doctor Caligari”- mai degraba seamana a Cabinetul doctorului Caligari, decat a taverna andaluza.
Asa este si cu acest film! Nostalgia cuceririi a noi teritorii i-a stapanit intodeauna pe nemti, de aceea si acest film. Dar...ce-ar fi daca si peruanii sau chilienii s-ar apuca sa faca filme despre Franz Joseph ?
Revenind la Aguirre, der Zorn Gottes , alegerea lui Klaus Kinski pe post de Conchistador este ca si cum as spune ca Iñárritu are bunici arieni.
In fine cred ca Herzog s-a gandit mai mult la descoperirea Americii de catre vikingi.
Tema filmului, setea de putere care degenereaza in nebunie, este bine prezentata, la fel cum este bine prezentata si disparitia –unul cate unu- a soldatilor spanioli. Care cu sageti mici otravite lansate cu dardo, care cu sageti normale trase cu arcul. Faptul ca scenariul filmului a fost scris „pe genuchi” se vede si in amanunte ca: gasirea in taberele incendiate ale indienilor, a unor banane verzi si porci. Ambele provin din Asia si au fost aduse de conchistatori in Lumea Noua, dupa cucerirea ei.
Jocul lui Klaus Kinski este foarte bun, doar ca pare mai degraba un SS-ist nebun decat un conchistator nebun.
Nu m-a impresionat!

Pictural şi obsesiv, ridicând numeroase probleme în ciuda firului narativ relativ simplu, filmul lui Herzog îl consider o capodoperă, unul care trebuie văzut de orice cinefil. Nu este vorba doar de lupta omului cu natura, ci de ceva mai important de atât: lupta omului cu sine însuşi, cu propria conştiinţă. Mi-a rămas de undeva formularea ”îndrăzneţii înving”. Da, desigur, îndrăzneţii, dar nu laşii. Nu cei bolnavi de orgoliu. Nu cei care îşi fac chip cioplit. Povestea lui Aguirre, cel ce s-a autointitulat ”Mânia lui Dumnezeu”, ar fi fost una cu adevărat măreaţă, ireproşabilă, dacă şi obiectivul său ar fi fost unul divin, dacă şi mijloacele folosite pentru atingerea lui ar fi fost corecte. Aguirre, însă, de la început se arată interesat numai de îmbogăţire şi de faimă, şi recurge la orice mijloace pentru a-şi atinge scopul. Fără a vrea să aduc neapărat comentariul în zona credinţei, mă văd obligat să fac aceasta de faptul că cei care preluaseră puterea şi controlul expediţiei invocau mai mereu Sfânta Fecioară şi dreapta credinţă. Dar cu ce drept preluaseră controlul, cu ce drept voiau să îşi însuşească bogăţiile miticului El Dorado? Nu voi aminti decât cuvintele biblice, în care Iisus îi spune unui conducător al vremii care voia să-I decidă soarta: ”nu ai avea nicio putere asupra mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus”. Aşa şi cu Aguirre - povestea sa degenerează rapid în contrariul celor declarate: vitregiile naturii, săgeţile aborigenilor, bolile şi epuizarea îi decimează treptat efectivul, doar el rămânând să declame ca un nebun că va cuceri teritorii şi se va îmbogăţi, că va fi mai mare chiar decât Cortes, că va întemeia o rasă pură. După cum spuneam, ar fi existat măreţie în povestea lui dacă n-ar fi fost dublată de putreziciune, de orgoliu, de laşitate (în eliminarea adversarilor). Ireproşabil filmată şi interpretată (de majoritatea actorilor, nu doar de Klaus Kinski, care face un rol fabulos), pornind de la personaje reale şi de la jurnalul unui călugăr care a participat la expediţie, pelicula lui Herzog îmi va rămâne mult timp întipărită în memorie.

Un film extraordinar. Cred ca e filmul cel mai bun din istoria moderna a cinematografiei germane. Herzog a creat o capodopera, ceea ce nu era usor cu un om dificil ca "nebunul" Kinski. Herzog avea zilnic certuri violente cu colericul Kinski, atat de enervante ca la un moment dat indienii l-au intrebat pe Herzog si s-au oferit sa-l ucida si sa-l faca disparut pe Kinski.

E o nebunie ilustră la prima vizionare. Capodoperă tranșantă la a doua. E mânia Domnului la a treia!

Considerat un film de artă, Aguirre – Mânia lui Dumnezeueste copleșit de imagini picturale, interpretarea şi mișcările tacticoase ale camerei de filmat înlocuind efectele speciale atât de căutate în ultimii ani. Unele scene pot fi considerate o pictură ce prinde viaţă, cum ar fi coborârea din Anzi, captată meticulos. Soldaţii în armură, veşmintele în culori vii ale incaşilor ce par nişte figurine care se măresc pe măsură ce părăsesc fundalul pentru a veni în prim-plan şi dinamismul personajelor din planurile îndepărtate vor să ţi-l imaginezi pe Bruegel pictând un peisaj sud-american.

Meritul regizorului Werner Herzog este acela de-a evita clişeul unei călătorii inițiatice, în care toată lumea se descoperă pe sine după ce lasă naibii aurul blestemat şi dansează liber în jurul focului alături de indieni. Nimeni nu evoluează în lumea lui Aguirre, nici măcar el însuşi. În ciuda obsesiei, o fărâmă de luciditate îi aminteşte că, de fapt, rămâne un mare nihilist, care-şi trimite supuşii la moarte, aşa cum un rege lacom dintr-o poveste suprarealistă arde păduri întregi pentru a întreţine focul ce rumeneşte cărnurile bine condimentate. Or fi canibali de-a lungul Amazonului, dar nu le vedem ospăţul, în schimb, Aguirre se descurcă de minune când vrea să-şi devoreze psihologic armata.

[...] un film de artă, Aguirre – Mânia lui Dumnezeueste copleșit de imagini picturale, interpretarea şi mișcările tacticoase ale camerei de filmat [...]

Incepusem sa vad doua din filmele lui Herzog facute cu K.Kinski in rolul principal.Personal, mi-a placut Fitzcarraldo dar si acesta e interesant.

Din când în când, extrem de rar se întâmplă asta, vezi un film și știi instantaneu că va ocupa, pe veci, un loc aparte în inima ta. Am trăit această senzație de mai multe ori până acum, iar o dată a fost când am vizionat Aguirre, der Zorn Gottes, fără nici cel mai mic dubiu capodopera supremă lui Werner Herzog, un regizor cu ale cărui idei și cărui viziune despre cinematografie mă identific total.

Sunt atât de multe lucruri de discutat despre filmul ăsta, că nici nu știi de unde să-l apuci. Pentru mine, farmecul specific al peliculei constă în primul rând din această triadă - formată din puritatea imaginilor ce întruchipează o natură pură și sălbatică, aflată în plină demonstrație de forță, coloana sonoră care complementează perfect imaginile și, în sfârșit, din expediția nemilosului Don Lope de Aguirre, cel care și-a condus oamenii prin jungla peruviană, pentru a descoperi legendarul oraș ascuns al incașilor, El Dorado.

Însă nu e vorba neapărat de o călătorie în căutarea lui El Dorado, cât, mai ales, de o călătorie în căutarea grandorii și a puterii. O aventură care, pe parcursul ei, va da naștere unora dintre cele mai complexe și mai hăituitoare senzații pe care am avut vreodată plăcerea să le simt la un film. Eu spun că, cel mai bine, creația lui Herzog se poate descrie ca fiind un melanj superb de formă și conținut. Acel soi aparte de film, capabil să livreze la toate nivelurile posibile. E, în mod evident, un film de artă, dar, în același timp, are la bază o poveste umană (despre setea de putere) care ne vorbește despre sentimente ce există în fiecare dintre noi, oamenii. 10.

Acest film nu trebuie sa lipseasca din colectia nici unui cinefil. Interesant este si faptul ca si fiica lui Klaus Kinski joaca alaturi de el jucand rolul fiicei personajului principal. Herzog are si de data asta un decor excelent, exotic, lucru obisnuit la acest mare regizor. Recomand cu toata increderea!

Un film excelent într-adevăr care arată cât de naivi erau oamenii în vremurile alea. Kinski e magnific.

IMHO Kinski face unul dintre cele mai mari roluri din istoria cinematografiei, iar Herzog ii asigura cu un incredibil talent tot background-ul necesar. Pentru cei ce vor vedea acest film si vor ramane impresionati, cautati sa vedeti si "Fitzcarraldo". O intrebare pentru Cinemagia: ce cauta in taguri "Impuscaturi" si "Topless" ?? =))