Ai Weiwei: Never Sorry (2012)

Renumit pentru memorialul copiilor decedați în timpul cutremurului din 2008 din pricina școlilor construite neglijent de statul chinez, pentru cele 100 de milioane de semințe de floarea soarelui din ceramică expuse la Tate Modern ca semn al puterii mulțimilor anonime, precum și pentru proiectarea stadionului Bird’s Nest din Beijing și a denunțării ulterioare a Olimpiadei de la Beijing drept propagandă de partid, Ai WeiWei este cel mai prezent artist chinez protestatar de astăzi, clasat pe locul întâi în clasamentul celor mai influente persoane din arta contemporană realizat în 2011 de revista “Art Review”. Ai WeiWei are ca zone principale de interes și acțiune libertatea de exprimare și transparența. Îmbinând practica artistică cu activismului politic și prezența în mediile sociale, Ai WeiWei reușește să inspire un public global în convingerea că orice individ are dreptul să-și exprime pașnic nemulțumirea față de propriul guvern. Filmul de debut al lui Alison Klayman ne oferă portretul candid al unui artist disident care plasează noțiunea de proces în centrul practicii sale, astfel încât orice acțiune a sa, de la depunerea unei plângeri la o secție de poliție până la o cină cu prietenii în fața unui restaurant, devine un gest de sfidare politică, parte a unei partide de șah jucate de-o viață împotriva guvernului chinez. În același timp, filmul prinde manifestările despotice ale statului chinez, care, nu de puține ori, reacționează brutal, ignorând convențiile internaționale cu privire la drepturile omului, al căror semnatar este. Similar cu alți activiști online care lucrează în circumstanțe politice ostile, Ai WeiWei este protejat de vizibilitatea sa internațională și de solidaritatea colegilor de breaslă care, recent, au produs clipul „Gangnam Style for Freedom”.