Slab rău, propaganda americana fără noima ,nota 5 ,efecte speciale prost făcute, nu merita timpul acordat.
contas
pe 14 August 2020 22:15
Multe păreri imbecile. E un film de acțiune, trebuie luat ca atare. Nu e operă de artă dar e captivant.
Salbaticul
pe 25 Octombrie 2019 20:40
50 caractere,50 caractere,50 caractere=Plin de eroi americani-4.
Robert.Chetan
pe 27 Mai 2018 15:45
Filmul nu e nici mai mult nici mai putin(sau poate mai mult) decat propaganda americana de ultima speta.Poate concura usor cu filmele propagandei naziste din Germania anilor 30-40.Evident acesta este facut in stil american,lucrurile nefiind prezentate atat de evident precum in filmele lui Goebels. Plin de clisee de doi lei la care se mai adauga asa usor cateva "miasme" ale vesnicului "politically corect" prezent pana in zilele noastre,nu as putea descrie altcumva filmul decat gretos.Pur si simplu penibil de gretos.As putea descrie anumite scene pentru a aduce mai multe argumente dar asta ar insemna sa vorbesc de mai bine de jumatate din film.De prost gust mi se pare ca are si doua nominalizari la Oscar,absolut incredibil:)))
Un film pentru nationalistii fanatici americani sau pentru copii de 12-13 ani pentru ca trecand peste cele spuse mai sus actiunea e oarecum captivanta.Nota mea 3.
AdrianFidi
pe 23 Februarie 2018 12:15
review-urile pozitive au doar dislike-uri
bravo to'a'shi
JohnnyB
pe 23 August 2017 18:42
Minunat film, cap-coadă! :))) Catastrofal de bun. L-as revedea iar si iar. Asa un presedinte ne trebuie si noua.
Dragos.87
pe 03 Martie 2017 23:14
Adineauri am savurat filmul asta care dupa parerea mea merita cel putin un premiu Oscar.Un thriller captivant de la un capat la altul si care te tine intr-o tensiune destul de mare.Muzica de fundal e foarte bine realizata incat te tine captivat si totodata incordat asupra povestii.Actorii joaca foarte bine in frunte cu experimentatul Harrison Ford care face un rol excelent,cred ca e cel mai bun rol din cate filme am vazut cu el.Un film care te tine intr-o tensiune foarte mare si asta ma face sa il recomand tuturor!
Ciofanul
pe 03 Martie 2017 08:44
un film pentru retardati care inghit orice rahat le servesc americanii
bizonul
pe 27 August 2015 05:20
Film bun,ptr. toate varstele, numai ca trebuia programat la 20,30 in locul idioteniei romanesti "In puii mei",
Deceoare
pe 08 Ianuarie 2015 15:55
Nu ai să vezi niciodată într-un film american despre Preşedintele S.U.A. că acesta va avea o cădere şi că va fi înfrânt . Niciodată . Nici măcar într-o parodie . Nu te lasă cenzura americană să difuzezi un film cu preşedintele lor îngenunchiat .
Pavel.F
pe 19 Octombrie 2013 21:17
este ....un.... film...... foarte ...bun.... merita...... vazut.!!!
cezarika21
pe 17 Septembrie 2013 07:22
Amestec de acțiune cu o pronunțată tentă propagandistă, „Air Force One” reia teme politice valabile în anii '50 (în timpul Războiului Rece) şi le aduc în anii '90. Nu mai este vorba în prezent de conflictul ruso-american pentru că cele două țări sunt prietene, ci de unele foste republici sovietice încremenite în era comunismului. Așa că, potrivit opiniei scenariștilor, e tot un conflict între americani și ruși, pe baze ideologice și nu naționale ca să nu jignim sentimentele marii puteri militare ce ocupă teritoriul unui continent.
Filmul reia multe dintre clișeele producțiilor propagandiste hollywoodiene: setea de libertate a americanilor, eforturile depuse de guvernul american pentru combaterea terorismului și încălcării drepturilor omului, intransigența în relațiile cu teroriștii, asumarea sacrificiului pentru salvarea familiei etc. Ca și în filmele cu teme similare există aceeași „preocupare pentru adevăr” a scenariștilor: avionul american străbate în 2-3 ore distanța Rusia-Germania și apoi distanța Germania-Kazahstan traversând împreună cu o escortă militară teritoriile mai multor state fără a cere măcar drept de survol, Kazahstanul este în film un stat cu o populație rusească (în realitate kazahii sunt o populație turco-mongolă de religie musulmană şi nu ruşi pravoslavnici), distanțele între țări devin chestii nesemnificative etc.
Ai putea să treci poate peste aceste dovezi de ignoranță dacă nu te-ai împotmoli apoi în propaganda cea mai penibilă. Poporul american este descris în film ca fiind cel mai drept şi mai însetat de libertate popor de pe planetă, iar ruşii nu pot fi decât aliaţi ai unei astfel de mari puteri. „Air Force One” respectă, de asemenea, regulile de conduită politically correct, introducând o femeie ca vicepreşedinte şi un negru pe post de consilierul cel bun. Să-l vezi însă pe președintele SUA (Harrison Ford) cum snopește în bătaie aproape de unul singur câțiva teroriști fanatici ruși depășește orice limită a decenței a unui film. Propagandă ca propagandă, dar asta-i prea de tot!
În plus, să fii critic de film american şi să te revolţi faţă de minciunile propagandistice americane adăugate în acest film înseamnă să nu fii patriot şi să rişti să fii considerat inamic al statului, iar asta e de neiertat. În această idee, e obligatoriu ca filmul să fie nominalizat la ceva Premii Oscar, netrebuind neapărat să le şi câştige, ci doar să arate că filmul ar fi respectabil. Ceea ce nu este cazul pentru că „Air Force One” arată ca un film de propagandă realizat în vremea lui Stalin despre supremația militară și morală a poporului rus, numai că inversează sensul.
Momentul cel mai jenant mi s-a părut de departe acela când puşcăriaşii ruşi au început să cânte în grup „Internaţionala”, un cântec care nu s-a mai cântat în ocazii oficiale de la moartea lui Stalin. Dar pe americanii de rând nu-i deranjează asta. Şi-au satisfăcut setea de naţionalism văzând cum statul american a salvat planeta de un tiran sângeros, demonstrând că e cel mai puternic stat din lume.
catasmile17
pe 25 Martie 2013 22:54
Un film foarte bun, captivant si plin de suspans. Mi-a placut de Harison Ford cum a interpretat acest rol de presedintele Americii.
deadlord
pe 02 Ianuarie 2013 15:39
Un film bunicel.................................................
Iulidesprefilme
pe 24 Septembrie 2012 20:00
Foarte bine făcut şi jucat de Harrison Ford, Glenn Close şi de Gary Oldman atât de specializat în roluri negative...
radu3455
pe 24 Februarie 2012 16:40
un thriler superb iar rolul de presedinte ia venit ca o manusa lui H.F nota 10/10
Olivia0306
pe 06 Ianuarie 2012 22:45
Un Harrison Ford priceput in toate, un film de actiune cu un nivel ridicat de fictiune. Un film pentru fanii genului sai ai actorului.
Manusa
pe 07 Decembrie 2011 21:45
Harrison Ford presedinte :), a fost un rol care i s-a potrivit si a jucat foarte bine, mi-a placut. Filmul a fost unul bun...
xerses
pe 18 August 2011 09:35
Desi nu sunt fan Harrison Ford, recunosc ca filmul mi-a placut.
zeno.marin
pe 13 August 2011 11:55
Un presedinte fost luptator in Vietnam, pilot iscusit, invingand cu eroism un comando de teroristi incompetenti care izbesc insasi inima democratiei deturneand avionul prezidential... Cred ca titlul potrivit pentru mascarada asta ar fi "AIR FORCEPS ONE", pentru ca o asemenea idee poate sa apara doar in mintea unui hidrocefal scos cu clestele, pe bucati, printr-o gaura prea stramta.
Pentru ca atunci cand controlul natalitatii filmelor scapa de sub control, iata avem parte de avortoni monstruosi precum acest action-movie cu imagini de benzi desenate. Un coctail grotesc de clisee de hollywood la care se adauga permanenta indoctrinare patriotard-cretinoida, izvorata din narcisismul politic american si din resentimentele lor, tot politice si ele. Mai adaugam un pic de Harrison Ford, si s-a si gasit clientul perfect: un spectator cu ochii mai mari decat creierul.
Fara discutie unul dintre cele mai ridicole si imbecile filme pe care le-am vazut in viata mea. Jur! Jur pe ce vreti voi. Atat de paralizant de idiot incat adrenalina provocata de indignare ma impiedica sa mai scriu ceva.
Kable
pe 14 Ianuarie 2011 21:34
As putea spune ca daca acest film nu ar fi fost nici "Pasagerul 57" sau Ostatici in Pelham 123 sau altele nu ar fi fost la fel sau nu ar fi fost .Desi au fost multe concidente in film , a fost foarte bun.
chiba_florin
pe 30 Decembrie 2010 15:19
Nu prea am ce spune numai k odata ce primeste oscar ii un film de ceva valoare NU?
ankadiana
pe 27 Mai 2010 17:11
un film foarte bun.i s epotriveste foarte bine rolul.un actor foarte bun
GAMBITT
pe 04 Iunie 2009 14:08
Harrison ford face un rol foarte bun in rolul presedintelui , la fel de bun ca in exceptionalul EVADATUL, si te tine atent la fiecare faza bine ca aparut si pe dvd merita.
carol18661914
pe 28 Aprilie 2009 13:57
Bun filmul. I se potriveste de minune lui Harrison ford rolul de presedinte al usa. Dar nu trebuie neglijata prestatia lui gary oldman care face un rol mare.
Cristi Weed
pe 11 Mai 2008 17:55
Foarte bun ! Nu cred ca este doar parerea mea :| ! pssst intr-adevar iti respect gusturile in materie de filme :) Stii vorba aia : cine stie , cunoaste :) !
pe 15 Decembrie 2004 00:14
Filmul s-a dovedit un blockbuster al anului 1997, ca si alte productii ale regizorului (cea mai recenta TROIA). Desi Petersen s-a schimbat foarte mult, de cand ne-a oferit clasicul DAS BOOT (1981), metamorfozandu-se intr-un regizor al cliseelor hollywoodiene, el reuseste sa se impuna macar ca specialist in acest domeniu.
Presedintele american (Harrison Ford), declara razboi impotriva terorismului, intr-o intalnire la Moscova, insa avionul sau e deturnat de un terorist (G.Oldman) ce ameninta sa destabilizeze Rusia, prin cererea de eliberare a unui general anarhist.
Confruntarea este urmarita gradat, fara sa surprinda deloc pana la final, avand insa o inaltime a tensiunii deosebita, datorita jocului actoricesc bun. Pus sa aleaga intre familie si siguranta internationala, presedintele porneste o incercare pe cont propriu de a prelua controlul avionului. Oldman este fantastic in rolul teroristului necrutator, chiar sugereaza un autmoatism al mimicii, o privire hipnotica anexata unei fete usor descompuse.. Harrison Ford este, in schimb, eroul clasic, aparent vulnerabil, in esenta dovedindu-se a fi in elementul lui. Glenn Close, in rolul vicepresedintelui se balbaie la sol, alaturi de cabinetul neputincios dar cu aere extrem de grave. Spre final incep tentele apologetico-maniaco-americane care incununeaza un happy end plictisitor, imperativ insa pentru un scenariu ce nu putea sa razbeasca decat in acest fel... trei stele ajung...
pssst
pe 25 August 2003 11:50
stiu! o sa ziceti ca el in rol de presedinte care isi apara cu arma'n mina si nevoile si neamul este aberanta. eu zic nu! de ce?
pai sa pornim de la ideeea favorita a fictiunii: what if? da, aceste doua cuvinte rezuma o mare parte a literaturii numite 'politic fiction', care spre deosebire de 'science fiction' trateaza aceleasi probleme presante ale lumii dar intr-o maniera mult mai realista si mai apropiata de reprezentarea realitatii in mintea publicului de masa.
deci din acest pdv, filmul nu este aberant: va zic eu ce este: faptul ca se lupta cu teroristii, care fie vorba intre noi sunt aici perfect justificati, fiind relicve ale unei organizatii inadaptabile la nou, ziceam se lupta ca aia si isi pastreaza cravata: pai bai fratilor, pina si un copil prescolar stie ca niste haine lalii, cravate, esarfe, epoleti whatever sunt numai bine de a fi controlat intr-o lupta corp-la-corp mai bine de adversar!
iata o scapare a unui regizor de mare clasa, care ne arata ca nimeni nu e perfect... in rest, insa un scenariu bine legat, cu idei tactice legate de subestimarea adversarului, momentul optim de atac si de ce nu, cunoasterea mai buna a teritoriului, care inseamna un mare avantaj.
pe de alta parte, realism dovedit si in patrunderea si atacul teroristilor: un om in interior, lucru care ne atrage atentia asupra motivatiilor si psihologiei tradarii. spun ca ne atrage atentia, pentru ca acest aspect este unul care este tratat superficial de film...
per ansamblu, excelent!
PS: remarcati si umanizarea presedintelui: dupa un discurs care arunca audeinta in are, la ce se uita: nu la CNN, nu la discovery si nici macar la un film clasic: ci la un meci!
Un film pentru nationalistii fanatici americani sau pentru copii de 12-13 ani pentru ca trecand peste cele spuse mai sus actiunea e oarecum captivanta.Nota mea 3.
bravo to'a'shi
Filmul reia multe dintre clișeele producțiilor propagandiste hollywoodiene: setea de libertate a americanilor, eforturile depuse de guvernul american pentru combaterea terorismului și încălcării drepturilor omului, intransigența în relațiile cu teroriștii, asumarea sacrificiului pentru salvarea familiei etc. Ca și în filmele cu teme similare există aceeași „preocupare pentru adevăr” a scenariștilor: avionul american străbate în 2-3 ore distanța Rusia-Germania și apoi distanța Germania-Kazahstan traversând împreună cu o escortă militară teritoriile mai multor state fără a cere măcar drept de survol, Kazahstanul este în film un stat cu o populație rusească (în realitate kazahii sunt o populație turco-mongolă de religie musulmană şi nu ruşi pravoslavnici), distanțele între țări devin chestii nesemnificative etc.
Ai putea să treci poate peste aceste dovezi de ignoranță dacă nu te-ai împotmoli apoi în propaganda cea mai penibilă. Poporul american este descris în film ca fiind cel mai drept şi mai însetat de libertate popor de pe planetă, iar ruşii nu pot fi decât aliaţi ai unei astfel de mari puteri. „Air Force One” respectă, de asemenea, regulile de conduită politically correct, introducând o femeie ca vicepreşedinte şi un negru pe post de consilierul cel bun. Să-l vezi însă pe președintele SUA (Harrison Ford) cum snopește în bătaie aproape de unul singur câțiva teroriști fanatici ruși depășește orice limită a decenței a unui film. Propagandă ca propagandă, dar asta-i prea de tot!
În plus, să fii critic de film american şi să te revolţi faţă de minciunile propagandistice americane adăugate în acest film înseamnă să nu fii patriot şi să rişti să fii considerat inamic al statului, iar asta e de neiertat. În această idee, e obligatoriu ca filmul să fie nominalizat la ceva Premii Oscar, netrebuind neapărat să le şi câştige, ci doar să arate că filmul ar fi respectabil. Ceea ce nu este cazul pentru că „Air Force One” arată ca un film de propagandă realizat în vremea lui Stalin despre supremația militară și morală a poporului rus, numai că inversează sensul.
Momentul cel mai jenant mi s-a părut de departe acela când puşcăriaşii ruşi au început să cânte în grup „Internaţionala”, un cântec care nu s-a mai cântat în ocazii oficiale de la moartea lui Stalin. Dar pe americanii de rând nu-i deranjează asta. Şi-au satisfăcut setea de naţionalism văzând cum statul american a salvat planeta de un tiran sângeros, demonstrând că e cel mai puternic stat din lume.
Pentru ca atunci cand controlul natalitatii filmelor scapa de sub control, iata avem parte de avortoni monstruosi precum acest action-movie cu imagini de benzi desenate. Un coctail grotesc de clisee de hollywood la care se adauga permanenta indoctrinare patriotard-cretinoida, izvorata din narcisismul politic american si din resentimentele lor, tot politice si ele. Mai adaugam un pic de Harrison Ford, si s-a si gasit clientul perfect: un spectator cu ochii mai mari decat creierul.
Fara discutie unul dintre cele mai ridicole si imbecile filme pe care le-am vazut in viata mea. Jur! Jur pe ce vreti voi. Atat de paralizant de idiot incat adrenalina provocata de indignare ma impiedica sa mai scriu ceva.
Presedintele american (Harrison Ford), declara razboi impotriva terorismului, intr-o intalnire la Moscova, insa avionul sau e deturnat de un terorist (G.Oldman) ce ameninta sa destabilizeze Rusia, prin cererea de eliberare a unui general anarhist.
Confruntarea este urmarita gradat, fara sa surprinda deloc pana la final, avand insa o inaltime a tensiunii deosebita, datorita jocului actoricesc bun. Pus sa aleaga intre familie si siguranta internationala, presedintele porneste o incercare pe cont propriu de a prelua controlul avionului. Oldman este fantastic in rolul teroristului necrutator, chiar sugereaza un autmoatism al mimicii, o privire hipnotica anexata unei fete usor descompuse.. Harrison Ford este, in schimb, eroul clasic, aparent vulnerabil, in esenta dovedindu-se a fi in elementul lui. Glenn Close, in rolul vicepresedintelui se balbaie la sol, alaturi de cabinetul neputincios dar cu aere extrem de grave. Spre final incep tentele apologetico-maniaco-americane care incununeaza un happy end plictisitor, imperativ insa pentru un scenariu ce nu putea sa razbeasca decat in acest fel... trei stele ajung...
pai sa pornim de la ideeea favorita a fictiunii: what if? da, aceste doua cuvinte rezuma o mare parte a literaturii numite 'politic fiction', care spre deosebire de 'science fiction' trateaza aceleasi probleme presante ale lumii dar intr-o maniera mult mai realista si mai apropiata de reprezentarea realitatii in mintea publicului de masa.
deci din acest pdv, filmul nu este aberant: va zic eu ce este: faptul ca se lupta cu teroristii, care fie vorba intre noi sunt aici perfect justificati, fiind relicve ale unei organizatii inadaptabile la nou, ziceam se lupta ca aia si isi pastreaza cravata: pai bai fratilor, pina si un copil prescolar stie ca niste haine lalii, cravate, esarfe, epoleti whatever sunt numai bine de a fi controlat intr-o lupta corp-la-corp mai bine de adversar!
iata o scapare a unui regizor de mare clasa, care ne arata ca nimeni nu e perfect... in rest, insa un scenariu bine legat, cu idei tactice legate de subestimarea adversarului, momentul optim de atac si de ce nu, cunoasterea mai buna a teritoriului, care inseamna un mare avantaj.
pe de alta parte, realism dovedit si in patrunderea si atacul teroristilor: un om in interior, lucru care ne atrage atentia asupra motivatiilor si psihologiei tradarii. spun ca ne atrage atentia, pentru ca acest aspect este unul care este tratat superficial de film...
per ansamblu, excelent!
PS: remarcati si umanizarea presedintelui: dupa un discurs care arunca audeinta in are, la ce se uita: nu la CNN, nu la discovery si nici macar la un film clasic: ci la un meci!