Cat de dificil e sa discuti despre un film al unui teoretician care e in acelasi timp si un practician, inovator, al cinematografiei in perioada sa de inceput. Serghei Mihailovici Eisenstein, parintele montajului si cel care a expus in filmele sale abstractul prin mijloace concrete, realizeaza in majoritatea operei sale, filme de propaganda, nationaliste si in care isi expune in cea mai explicita si directa forma, crezul si convingerile politice.
Aleksandr Nevsky (1938) este probabil cel mai convingator si cel mai perfect film de acest fel. Folosind o compozitie stilistica simpla, oferind cadre pioase, solemne si cu centre de interes bine distribuite in imagine, Eisenstein isi declara apartenenta la partidul conducator la acea vreme in Rusia lui Stalin. La fel de elocvent este si dispretul regizorului rus fata de ideile religioase. Interesant e ca pe toata durata filmului, fundalul imaginii este de multe ori asigurat de silueta unei biserici a carei cupole au crucea ca si simbol. Dar cand vine vorba sa ecranizeze momentele de sarbatoare de dupa izbanda asupra cotropitorilor, ierarhii sunt folositi tot pe post de decor asa cum a fost folosit si lacasul de cult. Ei sunt prezenti dar nu sunt deloc inclusi in ceremonii, cum cu siguranta ca se intampla in realitate. Eisenstein pur si simplu nu i-a dorit in desfasurarea evenimentelor. Singurele momente cand fete bisericesti actueaza, sunt momentele cu conotatii negative din tabara teutonilor.
O alta convingere a teoreticianului Eisenstein este aceea ca intr-un film, intr-o productie cinematografica, nu trebuie sa existe eroi individuali, personaje principale care sa isi atraga intregul merit al unei reusite. Acesta este si motivul pentru care Eisenstein nu obisnuia sa foloseasca, pana la acest film, vedetele cinematografiei ruse. Si totusi aici a folosit actori in voga la acea vreme, presat fiind de insuccesele pe care le inregistrase mai ales in periplul lui prin Statele Unite si prin Mexic, esecuri ce au facut ca vocea contestatarilor lui Eisenstein sa devina tot mai puternica in Rusia.
Desi in film, ofera Cezarului ce-i al Cezarului, adica lui Alexandru meritele unui mare conducator, respectandu-si principiul de a considera masele ca si eroi in ecranizarile sale, (vezi Battleship Potemkin (1925)), introduce acel discurs patetic de renegare a importantei marelui conducator. Totul pentru propaganda si pentru intarirea ideologiei comuniste.
Scenele de lupta sunt ceva aparte. Desi interpretate amatoriceste, neprofesionist si stangaci de catre figuranti, ele au o schematizare nemaintalnita. Simplificate pana la cele mai rudimentare elemente componente ale unei lupte, batalia este curata si usor de inteles. Partea tactica este revelata atat prin conceptul de plan ca si aplicatie in teren, (atunci cand lancierii formeaza acea reduta impenetrabila, parand un baraj blindat de metal si care la nevoie se desface pentru a permite atat iesirea la atac cat si retragerea in siguranta), cat si la nivel teoretic prin discutiile despre alegerea locului de dinainte de batalie. Apoi lupta corp la corp, este redata in atatea si atatea episoade. Mai e prezentata si partea psihologica a unei batalii, adica cea motivationala, prin diferite discursuri, atat de o parte cat si de cealalta, dar punctul central al acesteia este exemplificat mai ales de lupta celor doi conducatori de osti.
Insa si in aceasta parte a filmului in care se prezinta batalia, apar discursurile deplorabile despre vitejia ostasului tarist, tot la fel de neinspirate si de nepotrivit introduse in desfasurarea evenimentelor ca si discursul lui Alexandru din final.
Ar mai fi multe de subliniat. De exemplu acea prezentare idilica a taranului rus. Straie impecabile desi ies ca si sobolanii din case sapate in pamant, darnicia acelui ins instarit care invita gloata sa vina si sa ia tot ce doreste, cerandu-le doar sa elibereze tara, etc. Astfel de lucruri cosmetizate si mincinoase sunt cu duiumul.
Concluzie: Este cel mai perfect film despre manipulare si propaganda, o chintesenta de ideologie comunista. Este insa revolutionar prin teoria cinematografica pe care o inglobeaza in sine aceasta grandioasa ecranizare. Nota 7,32!
Ps. Legat de lupta si de extazul pe care aceasta il trezeste in mintea unor cinefili, un sfat: incercati Nimic Nou pe Frontul de Vest (1930), film care cu aproape un deceniu inainte, realiza un camp de batalie ce nu are grad de comparatie cu ce se intampla aici.
CHRISTY38
pe 26 Februarie 2013 23:29
Filmul Alexander Nevsky, realizat de catre celebrul regizor Sergei M. Eisenstein in colaborare cu Dmitri Vasilyev, este in opinia mea o capodopera. Poate fi situat fara dubii pe un loc de frunte in categoria filmelor istorice. Sunt evocate in secvente impecabil realizate, momentele scurse dupa batalia si victoria pe care poporul rus a repurtat-o impotriva armatei suedeze, cand la orizont, in afara de amenintarea pe care o reprezentau tatarii, s-a mai ivit una cu mult mai serioasa : cavalerii teutoni. Acestia din urma, aflati in slujba Ordinului Teutonilor si a Marelui Maestru, desi invocau in mod frecvent numele lui Dumnezeu, in realitate nu aveau nici macar cea mai firava credinta in El iar in numele Lui produceau multe crime, jafuri, cuceriri, silnicii, pagube si multe alte nenorociri. Era de asteptat ca poporul rus, atat de viteaz, puternic, curajos si greu incercat sa se ridice la lupta impotriva acestei amenintari care se prefigura. In batalia pe gheata care a urmat , rusii au invins in mod exemplar armata cavalerilor teutoni. Acesti caveleri atat de cruzi, falnici, mandri, tantosi, pe caii si in armurile lor, care isi inchipuiau ca sunt spaima Europei, si-au gasit un sfarsit binemeritat in apele inghetate ale celebrului lac datorita eroismului armatei rusesti, iar Dumnezeu al carui nume ei il batjocorisera atata vreme, i-a parasit ! Dumnezeu si-a intors fata de la ei si i-a lasat sa-si suporte agonia pe care ei insisi si-o creasera ! Cavalerii teutoni au primit tot ce-au meritat ! In acest film m-au impresionat de asemneni si secventele in care erau cautati mortii si ranitii armatei rusesti pe campul de batalie, precum si mesajul final atat de tulburator dar si patritotic care spunea : cel care vine cu sabia, de sabie va pieri. Filmul merita din plin chiar si in ziua de azi cele mai sincere aprecieri si superlative. A fost unul dintre primele achizitionate inca din momentul cand am inceput sa imi creez propria mea colectie de filme. In incheiere declar fara nici un dubiu : film favorit ,nota maxima si-l recomand si tuturor iubitorilor genului de filme istorice.
ALIN_CODRUT
pe 19 Martie 2012 09:30
Formidabil film istoric !! Cer scuze ca sunt atat de entuziasmat, dar as vrea sa va relatez doar cati ani ( ! ) am umblat ca sa achizitionez si dvd-ul si subtitrarea in limba romana, pe care oricum a trebuit s-o " ajustez" destul de serios : nu mai putin decat 4 ani !. Ce mai conteaza ca filmul ar fi " alb-negru ", sau vechi,...de cand era bunica " domnisoara " ?! Este o capodopera, iar cine poseda filmul, se poate considera un om bogat. Ce s-ar mai putea spune oare, despre un asemenea film " super- complect", care pe intreaga durata a lui, iti mentine atentia incordata, iar finalul iti produce o mare satisfactie, dar si o doza de patriotism ? Cei care au posibilitatea sa-l ( re ) vada, eu i-as spune mai degraba- NOROC , daca il vor adauga si la " filmele favorite', vor avea o excelenta inspiratie.
Munchausen
pe 19 Mai 2010 17:51
Pe vremea cand Tarkovsky abia se nastea, Eisenstein definea valoarea cinematografiei. Un vechi film istoric.
Aleksandr Nevsky (1938) este probabil cel mai convingator si cel mai perfect film de acest fel. Folosind o compozitie stilistica simpla, oferind cadre pioase, solemne si cu centre de interes bine distribuite in imagine, Eisenstein isi declara apartenenta la partidul conducator la acea vreme in Rusia lui Stalin. La fel de elocvent este si dispretul regizorului rus fata de ideile religioase. Interesant e ca pe toata durata filmului, fundalul imaginii este de multe ori asigurat de silueta unei biserici a carei cupole au crucea ca si simbol. Dar cand vine vorba sa ecranizeze momentele de sarbatoare de dupa izbanda asupra cotropitorilor, ierarhii sunt folositi tot pe post de decor asa cum a fost folosit si lacasul de cult. Ei sunt prezenti dar nu sunt deloc inclusi in ceremonii, cum cu siguranta ca se intampla in realitate. Eisenstein pur si simplu nu i-a dorit in desfasurarea evenimentelor. Singurele momente cand fete bisericesti actueaza, sunt momentele cu conotatii negative din tabara teutonilor.
O alta convingere a teoreticianului Eisenstein este aceea ca intr-un film, intr-o productie cinematografica, nu trebuie sa existe eroi individuali, personaje principale care sa isi atraga intregul merit al unei reusite. Acesta este si motivul pentru care Eisenstein nu obisnuia sa foloseasca, pana la acest film, vedetele cinematografiei ruse. Si totusi aici a folosit actori in voga la acea vreme, presat fiind de insuccesele pe care le inregistrase mai ales in periplul lui prin Statele Unite si prin Mexic, esecuri ce au facut ca vocea contestatarilor lui Eisenstein sa devina tot mai puternica in Rusia.
Desi in film, ofera Cezarului ce-i al Cezarului, adica lui Alexandru meritele unui mare conducator, respectandu-si principiul de a considera masele ca si eroi in ecranizarile sale, (vezi Battleship Potemkin (1925)), introduce acel discurs patetic de renegare a importantei marelui conducator. Totul pentru propaganda si pentru intarirea ideologiei comuniste.
Scenele de lupta sunt ceva aparte. Desi interpretate amatoriceste, neprofesionist si stangaci de catre figuranti, ele au o schematizare nemaintalnita. Simplificate pana la cele mai rudimentare elemente componente ale unei lupte, batalia este curata si usor de inteles. Partea tactica este revelata atat prin conceptul de plan ca si aplicatie in teren, (atunci cand lancierii formeaza acea reduta impenetrabila, parand un baraj blindat de metal si care la nevoie se desface pentru a permite atat iesirea la atac cat si retragerea in siguranta), cat si la nivel teoretic prin discutiile despre alegerea locului de dinainte de batalie. Apoi lupta corp la corp, este redata in atatea si atatea episoade. Mai e prezentata si partea psihologica a unei batalii, adica cea motivationala, prin diferite discursuri, atat de o parte cat si de cealalta, dar punctul central al acesteia este exemplificat mai ales de lupta celor doi conducatori de osti.
Insa si in aceasta parte a filmului in care se prezinta batalia, apar discursurile deplorabile despre vitejia ostasului tarist, tot la fel de neinspirate si de nepotrivit introduse in desfasurarea evenimentelor ca si discursul lui Alexandru din final.
Ar mai fi multe de subliniat. De exemplu acea prezentare idilica a taranului rus. Straie impecabile desi ies ca si sobolanii din case sapate in pamant, darnicia acelui ins instarit care invita gloata sa vina si sa ia tot ce doreste, cerandu-le doar sa elibereze tara, etc. Astfel de lucruri cosmetizate si mincinoase sunt cu duiumul.
Concluzie: Este cel mai perfect film despre manipulare si propaganda, o chintesenta de ideologie comunista. Este insa revolutionar prin teoria cinematografica pe care o inglobeaza in sine aceasta grandioasa ecranizare. Nota 7,32!
Ps. Legat de lupta si de extazul pe care aceasta il trezeste in mintea unor cinefili, un sfat: incercati Nimic Nou pe Frontul de Vest (1930), film care cu aproape un deceniu inainte, realiza un camp de batalie ce nu are grad de comparatie cu ce se intampla aici.