Părerea criticului
Alita: Battle Angel, în premieră pe marile noastre ecrane, SF-ul pentru care James Cameron a scris 600 de pagini de scenariu și notițe despre personaje, regizat de Robert Rodriguez, câștigă un pariu greu: face din protagonistă, un cyborg cu ochi supradimensionați, deconcentrant prin fragilitatea și sensibilitatea pe care le emană, fata cu care să empatizăm și pe care să o urmăm cu toată inima în aventura ei.
Realizatorii marșează mult pe contradicţia ce o caracterizează pe Alita. E un cyborg cu „fibră morală”, pe care oamenii contemporani ei au pierdut-o (în parte) sau au golit-o de conţinut. Deși are corp robotic, Alita e animată de un „suflet” uman, sensibil, gata să salveze un cățeluș înainte de a fi strivit de un centurion robotic, ori să își salveze „tatăl” (doctorul inginer Dyson Ido, jucat de Christoph Waltz) dintr-o altercație cu cyborgi sau să freamăte la atingerea tandră a lui Hugo (Keean Johnson). Alita pare printre puținii capabili de compasiune și iubire dintre cei asemenea ei.
Alita: Battle Angel este un SF reușit sub aspectul anvergurii și al spectaculosului lumii create, prin faptul că portretul acestei luni cyberpunk plasate în secolul 26 este complex, dar mai ales prin grija față de personaje și rediscutarea unei idei fără egal, chiar dacă nicidecum nouă, și anume cât de „umană” se poate considera o entitate ce este o copie fidelă a unei persoane reale.
Alita este o adolescentă inteligentă, curioasă, dar mai ales atât de sensibilă încât nu lasă prin nimic să se înţeleagă că în pieptul ei bate o inimă nanotehnică. Într-o lume de cyborgi clonată pe un univers distopic, între braţe şi picioare tehnologizate, reușita filmului este că nu ne lasă, pe noi spectatorii, doar printre „transformeri”, ci într-un punct în care putem medita despre umanitate, despre bine şi rău. Totodată, acțiunea te ține cu sufletul la gură. Pasiunea pentru scenele de luptă sângeroase și atent coregrafiate, plus plăcerea scrâșnitului fiarelor a lui Rodriguez, cunoscute din filmele „Machete”, „Desperado”, „A fost o dată în Mexic”, se regăsesc în Alita.
Filmul prezintă povestea de origine a personajului Alita: Daisuke Ido (Christoph Waltz), medic și specialist în robotică, găseşte părţi ale unui cyborg pe care îl reface şi îl numeşte Alita, după fiica sa decedată. În timp ce Alita (Rosa Salazar) învață să-și trăiască noua viață pe străzile periculoase ale Orașului de Fier, Ido înțelege că Alita este un sistem militar umanoid creat cu tehnologie RUM (Republicile Unite de pe Marte), un cyborg creat pentru luptă și încearcă să o ferească de un viitor violent, în timp ce noul ei prieten - Hugo (Keean Johnson) - o ajută să-și recapete memoria. Descoperim alături de Alita această lume distopică a Orașului de Fier, preocupările adolescenților din acea lume, fiorii iubirii (iar această perspectivă ne-o apropie și mai mult pe protagonistă), eroismul tinerei, dar și ispita de a asculta de propria natură letală odată ce descoperă că are o forță interioară inegalabilă. Frământările, dilemele şi alegerile Alitei arată efortul scenariștilor de a face din ea un personaj cu adevărat captivant.
În Alita: Battle Angel, majoritatea oamenilor nu au corpuri naturale, ci au „îmbunătățiri tehnologice”, combinații de părți organice și robotice din cauza mediului violent în care trăiesc în Orașul de Fier. Societatea din Alita: Battle Angel e împărțită în două clase, a săracilor, care viețuiesc în orașul gunoaielor - Iron City - și bogații, ce trăiesc în Zalem, ancorat la Pământ de un lift spațial gigantic care atrage consumabile și trimite gunoiul jos. Cei de jos visează la Zalem. Orașul de Fier e construit pe verticală, straturi peste straturi, ca într-un joc video. Scenariștii prefigurează în acest film zorii a ceea ce va deveni Alita într-un (sperăm noi) sequel - cea care va conduce o revoltă împotriva sistemului dictatorial al lui Nova, un villain de neatins, dar omniprezent și omnipotent.
Spectatorului, asemenea Alitei, i se refuză accesul în Zalem iar asta face și mai intensă dorința noastră ca Alita să schimbe balanța acestei lumi divizate. În lumea de jos, toate energiile agresive ale societăţii în care „oamenii” legii sunt roboții, se concentrează într-un sport super-violent, MotorBall, în care participanții se pot omorî în goana după minge. Campionul fiecărei ediții e acceptat în Zalem... Alita va ajunge în această competiție de tip ice speed skating, așadar aleargă și luptă pentru viața ei în arenă iar secvențele sunt amețitoare.
Alita reuşeşte să facă filmele cu cyborgi să depăşească registrul benzilor desenate şi al publicului adolescent. Alita vorbeşte despre bine şi rău, despre umanitate în condiţii adverse. Poate nu în ultimul rând, e un mesaj feminist, despre puterile ascunse pe care orice „ea” le are. Un film de văzut pe ecran cât mai mare.
Realizatorii marșează mult pe contradicţia ce o caracterizează pe Alita. E un cyborg cu „fibră morală”, pe care oamenii contemporani ei au pierdut-o (în parte) sau au golit-o de conţinut. Deși are corp robotic, Alita e animată de un „suflet” uman, sensibil, gata să salveze un cățeluș înainte de a fi strivit de un centurion robotic, ori să își salveze „tatăl” (doctorul inginer Dyson Ido, jucat de Christoph Waltz) dintr-o altercație cu cyborgi sau să freamăte la atingerea tandră a lui Hugo (Keean Johnson). Alita pare printre puținii capabili de compasiune și iubire dintre cei asemenea ei.
Alita: Battle Angel este un SF reușit sub aspectul anvergurii și al spectaculosului lumii create, prin faptul că portretul acestei luni cyberpunk plasate în secolul 26 este complex, dar mai ales prin grija față de personaje și rediscutarea unei idei fără egal, chiar dacă nicidecum nouă, și anume cât de „umană” se poate considera o entitate ce este o copie fidelă a unei persoane reale.
Alita este o adolescentă inteligentă, curioasă, dar mai ales atât de sensibilă încât nu lasă prin nimic să se înţeleagă că în pieptul ei bate o inimă nanotehnică. Într-o lume de cyborgi clonată pe un univers distopic, între braţe şi picioare tehnologizate, reușita filmului este că nu ne lasă, pe noi spectatorii, doar printre „transformeri”, ci într-un punct în care putem medita despre umanitate, despre bine şi rău. Totodată, acțiunea te ține cu sufletul la gură. Pasiunea pentru scenele de luptă sângeroase și atent coregrafiate, plus plăcerea scrâșnitului fiarelor a lui Rodriguez, cunoscute din filmele „Machete”, „Desperado”, „A fost o dată în Mexic”, se regăsesc în Alita.
Filmul prezintă povestea de origine a personajului Alita: Daisuke Ido (Christoph Waltz), medic și specialist în robotică, găseşte părţi ale unui cyborg pe care îl reface şi îl numeşte Alita, după fiica sa decedată. În timp ce Alita (Rosa Salazar) învață să-și trăiască noua viață pe străzile periculoase ale Orașului de Fier, Ido înțelege că Alita este un sistem militar umanoid creat cu tehnologie RUM (Republicile Unite de pe Marte), un cyborg creat pentru luptă și încearcă să o ferească de un viitor violent, în timp ce noul ei prieten - Hugo (Keean Johnson) - o ajută să-și recapete memoria. Descoperim alături de Alita această lume distopică a Orașului de Fier, preocupările adolescenților din acea lume, fiorii iubirii (iar această perspectivă ne-o apropie și mai mult pe protagonistă), eroismul tinerei, dar și ispita de a asculta de propria natură letală odată ce descoperă că are o forță interioară inegalabilă. Frământările, dilemele şi alegerile Alitei arată efortul scenariștilor de a face din ea un personaj cu adevărat captivant.
În Alita: Battle Angel, majoritatea oamenilor nu au corpuri naturale, ci au „îmbunătățiri tehnologice”, combinații de părți organice și robotice din cauza mediului violent în care trăiesc în Orașul de Fier. Societatea din Alita: Battle Angel e împărțită în două clase, a săracilor, care viețuiesc în orașul gunoaielor - Iron City - și bogații, ce trăiesc în Zalem, ancorat la Pământ de un lift spațial gigantic care atrage consumabile și trimite gunoiul jos. Cei de jos visează la Zalem. Orașul de Fier e construit pe verticală, straturi peste straturi, ca într-un joc video. Scenariștii prefigurează în acest film zorii a ceea ce va deveni Alita într-un (sperăm noi) sequel - cea care va conduce o revoltă împotriva sistemului dictatorial al lui Nova, un villain de neatins, dar omniprezent și omnipotent.
Spectatorului, asemenea Alitei, i se refuză accesul în Zalem iar asta face și mai intensă dorința noastră ca Alita să schimbe balanța acestei lumi divizate. În lumea de jos, toate energiile agresive ale societăţii în care „oamenii” legii sunt roboții, se concentrează într-un sport super-violent, MotorBall, în care participanții se pot omorî în goana după minge. Campionul fiecărei ediții e acceptat în Zalem... Alita va ajunge în această competiție de tip ice speed skating, așadar aleargă și luptă pentru viața ei în arenă iar secvențele sunt amețitoare.
Alita reuşeşte să facă filmele cu cyborgi să depăşească registrul benzilor desenate şi al publicului adolescent. Alita vorbeşte despre bine şi rău, despre umanitate în condiţii adverse. Poate nu în ultimul rând, e un mesaj feminist, despre puterile ascunse pe care orice „ea” le are. Un film de văzut pe ecran cât mai mare.
