Alive Day Memories: Home from Iraq (2007)

Într-un război soldat cu peste 25.000 de răniți, Alive Day Memories: Home from Iraq aduce în prim-plan o nouă generație de veterani. Produs de James Gandolfini (aflat la ani lumină de Tony Soprano), prezent și pe ecran în ipostaza de intervievator, documentarul prezintă 10 soldați care vorbesc cu multă sinceritate, dar și cu foarte multă emoție, despre viitor (al lumii și al lor, personal), despre handicapurile severe pe care le-au primit drept „moștenire” de război, despre devotamentul lor față de America și despre ziua în care, fiecare dintre ei, a trecut la un singur pas de moarte... Nominalizat la două premii Emmy (pentru cel mai bun program de non-ficțiune și pentru cel mai bun montaj de sunet), filmul nu este neapărat o analiză făcută războiului. Într-o manieră deopotrivă clasică și proaspătă, portretul celor 10 protagoniști combină un stil narativ tipic confesiunii cu stilul de filmare tipic producțiilor cu un pronunțat iz patriotic (imagini în slow-motion ale steagului american bătut de vânt, veterani ce cântă imnul, etc.). Paradoxal, deși este un film despre un război ale cărui implicații politice și economice au fost în mod repetat demonstrate, tocmai această latură este ignorată și eventualele opinii ale celor 10 „martori oculari” asupra subiectului lipsesc cu desăvârșire. Ceea ce, până la urmă, reprezintă forța documentarului Alive Day Memories, ce lasă spectatorul cu un uriaș semn de întrebare. Este, oare, posibil, să faci un documentar total obiectiv despre război, atunci când chiar ești în război? Dezbaterea rămâne deschisă.