Părerea criticului
Filmul prezintă episodul tragic pentru moștenitorul familiei Getty, John Paul Getty III. Nepotul celui mai mare magnat al petrolului, John Paul Getty (Christopher Plummer), trăiește modest, în Roma, alături de mama lui, Gail Harris (Michelle Williams), după divorțul părinților. De altfel, viața tânărului - pe atunci - Paul Getty III avea să cunoască o evoluție negativă și în final tragică în realitate. În urma traumei răpirii, Paul Getty devenea dependent de alcool și droguri, și în curând era îndepărtat de la moștenirea averii bunicului său. Băiatul a fost victima unei combinații devastatoare - dintre cultura hippie la care aderase, avariția și lipsa de omenie a bunicului și criminalitatea din Italia.
Tânărul (jucat de Charlie Plummer - fără legătură de rudenie cu Christopher Plummer), prezentat în filmul All the Money in the World într-o postură sensibilă și mai degrabă victimă a propriei sale familii, are motive să fie îndrăgit de public: în fond, s-a trezit captiv într-un familie din care nu a avut de câștigat decât vicii.
Cristopher Plummer prezintă un John Paul Getty așa cum l-au văzut contemporanii săi: un bătrân avar și odios, care preferă să își vadă nepotul mutilat decât să renunțe la o fărâmă din avere. Filmul întărește imaginea pe care John Paul Getty și-o făcuse în presa vremii și modul în care clasa politică de stânga îi prezenta pe capitaliști - avari, singuri, obsedați nu doar de averea lor ci și de agonisirea a cât mai multor obiecte de valoare, un Scrooge modern, gata să își sacrifice propria familie. Prea puține scene încearcă - cu relativ succes - să îl umanizeze. Momentul cel mai critic al bătrânului - moment care frizează psihopatia - este atunci când declară sentențios că preferă compania obiectelor de valoare prezenței umane și a relațiilor afective. Capitalistul arhetipal, John Paul Getty pereferă bunurile materiale prezenței umane.
Filmul este și o incursiune în Italia anilor 70-80, Italia „anilor de plumb” în care se succedau atentatele grupărilor politice extremiste, în care Mafia făcea legea iar răpirile erau ceva obișnuit, însă cu peisaje la fel de frumoase. Italia era la acea dată un stat care nu își putea impune ordinea publică.
Filmul conține și un puternic manifest feminist: Gail Harris este eroina filmului. O mamă devotată, gata de orice sacrificiu, opusă diametral avariției bătrânului Getty, Gail scapă unei clasificări ușoare: nici eroină de acțiune - are propriile limitări, nici eroină antică- pragmatismul ei evită o tragedie, atrăgătoare dar în mod discret. Personajul lui Mark Wahlberg (detectivul privat Fletcher Chase, ex-agent CIA) este mult idealizat față de personajul real, un agent secret „apretat” - nu e un James Bond, ci un „Colombo”. În realitate un fante, în film apare ca un intelectual cu suflet, bun negociator.
Cinquanta (Romain Duris), pe post de răpitor, este opusul bătrânului Paul Getty - acolo unde are ocazia să facă o faptă rea, face una bună, riscându-şi viaţa. Dovedeşte empatie pe tot parcursul filmului. Bătrânul magnat nu dovedeşte că ar avea suflet iar când are ocazia să facă o mişcare salvatoare va refuza.
Imaginea, cu o notă retro și dominată de tonuri reci - griuri albastre și verzui, tonuri de culori apropiate de negru subliniază răceala unei lumi.
Tânărul (jucat de Charlie Plummer - fără legătură de rudenie cu Christopher Plummer), prezentat în filmul All the Money in the World într-o postură sensibilă și mai degrabă victimă a propriei sale familii, are motive să fie îndrăgit de public: în fond, s-a trezit captiv într-un familie din care nu a avut de câștigat decât vicii.
Cristopher Plummer prezintă un John Paul Getty așa cum l-au văzut contemporanii săi: un bătrân avar și odios, care preferă să își vadă nepotul mutilat decât să renunțe la o fărâmă din avere. Filmul întărește imaginea pe care John Paul Getty și-o făcuse în presa vremii și modul în care clasa politică de stânga îi prezenta pe capitaliști - avari, singuri, obsedați nu doar de averea lor ci și de agonisirea a cât mai multor obiecte de valoare, un Scrooge modern, gata să își sacrifice propria familie. Prea puține scene încearcă - cu relativ succes - să îl umanizeze. Momentul cel mai critic al bătrânului - moment care frizează psihopatia - este atunci când declară sentențios că preferă compania obiectelor de valoare prezenței umane și a relațiilor afective. Capitalistul arhetipal, John Paul Getty pereferă bunurile materiale prezenței umane.
Filmul este și o incursiune în Italia anilor 70-80, Italia „anilor de plumb” în care se succedau atentatele grupărilor politice extremiste, în care Mafia făcea legea iar răpirile erau ceva obișnuit, însă cu peisaje la fel de frumoase. Italia era la acea dată un stat care nu își putea impune ordinea publică.
Filmul conține și un puternic manifest feminist: Gail Harris este eroina filmului. O mamă devotată, gata de orice sacrificiu, opusă diametral avariției bătrânului Getty, Gail scapă unei clasificări ușoare: nici eroină de acțiune - are propriile limitări, nici eroină antică- pragmatismul ei evită o tragedie, atrăgătoare dar în mod discret. Personajul lui Mark Wahlberg (detectivul privat Fletcher Chase, ex-agent CIA) este mult idealizat față de personajul real, un agent secret „apretat” - nu e un James Bond, ci un „Colombo”. În realitate un fante, în film apare ca un intelectual cu suflet, bun negociator.
Cinquanta (Romain Duris), pe post de răpitor, este opusul bătrânului Paul Getty - acolo unde are ocazia să facă o faptă rea, face una bună, riscându-şi viaţa. Dovedeşte empatie pe tot parcursul filmului. Bătrânul magnat nu dovedeşte că ar avea suflet iar când are ocazia să facă o mişcare salvatoare va refuza.
Imaginea, cu o notă retro și dominată de tonuri reci - griuri albastre și verzui, tonuri de culori apropiate de negru subliniază răceala unei lumi.
