Era epoca in care institutoarele se indragosteau de stapanii caselor in care erau angajate si viceversa (si pe urma lumea spune ca telenovelele au inventat povestea cu fata saraca si baiatul bogat, minciuna! ultima jumatate a secolului XIX si prima jumatate a secolului XX sunt pline de astfel de povesti), cinematografia abunda cu astfel de scenarii: Intermezo 1936 si 1939, Jane Eyre 1943 si All This and Heaven Too.
Eu am cam facut alergie la astfel de dulcegarii lacrimogene asa ca filmul nu m-a incantat. Rolul de victima nu i se potriveste unei personalitati ca Bette Davis, iar Charles Boyer nu este printre preferati. Singura data cand mi-a placut, a fost in Barefoot in the Park, cand avea 68 de ani. Sfarsitul atat de inaltator,incat aveai impresia ca asisti la o reuniune religioasa baptista, sau ce religie s-o mai predica in America. In tot cazul, am asimilat lectia in Care America este cea mai buna iar in Franta a doua revolutie s-a produs din cauza lui Bette Davis
El_KaPpa
pe 19 Mai 2020 21:18
Tot filmul asta e " cantat" numai pe doua note, bun vs. rau.
O sotie foarte foarte rea, lipsita de suflet, de care s-a saturat si sotul si copiii, si o guvernanta foarte foarte buna, cu suflet cat pentru tot globul, de care nu s-ar satura niciodata nici sotul si nici copiii. Culmea, Bette Davis nici macar nu-i aia rea.
Un conflic extrem de slab intr-o poveste extrem de fortata si lipsita de credibilitate, pusa pe ecran in dulcele stil melodramatic al acelor ani.
Pe mine mai mult m-a plictisit decat m-a captivat si doar din respectul pentru filmele vechi ii dau o nota putin mai mare decat ar merita.
david_augustin
pe 04 Aprilie 2014 22:47
Adaug numai ca subtitrarea in romana este disponibila pe net acolo de unde iei subtitrari...
cosmin742000
pe 28 Noiembrie 2011 13:16
Un film excelent , foarte emotionant , benificiind si de o distributie de exceptie (Bette Davis si Charles Boyer)
Eu am cam facut alergie la astfel de dulcegarii lacrimogene asa ca filmul nu m-a incantat. Rolul de victima nu i se potriveste unei personalitati ca Bette Davis, iar Charles Boyer nu este printre preferati. Singura data cand mi-a placut, a fost in Barefoot in the Park, cand avea 68 de ani. Sfarsitul atat de inaltator,incat aveai impresia ca asisti la o reuniune religioasa baptista, sau ce religie s-o mai predica in America. In tot cazul, am asimilat lectia in Care America este cea mai buna iar in Franta a doua revolutie s-a produs din cauza lui Bette Davis
O sotie foarte foarte rea, lipsita de suflet, de care s-a saturat si sotul si copiii, si o guvernanta foarte foarte buna, cu suflet cat pentru tot globul, de care nu s-ar satura niciodata nici sotul si nici copiii. Culmea, Bette Davis nici macar nu-i aia rea.
Un conflic extrem de slab intr-o poveste extrem de fortata si lipsita de credibilitate, pusa pe ecran in dulcele stil melodramatic al acelor ani.
Pe mine mai mult m-a plictisit decat m-a captivat si doar din respectul pentru filmele vechi ii dau o nota putin mai mare decat ar merita.