All We Imagine as Light (2024)

Cinematografia indiana. Industria bollywoodiana, Raj Kapoor, Vagabondul, Vandana, Lantul amintirilor, O floare si doi gradinari si atatea altele. Vremuri in care salile de cinema erau pline si se lacrima din greu in multe momente. Cinematografia indiana contemporana inseamna insa si altceva. Inseamna si Payal Kapadia, o tanara regizoare ce se apropie vertiginos de patruzeci si care face in acest film o frumoasa declaratie de dragoste catre Mumbai, orasul in care s-a nascut. Mumbai, cunoscut pana acum treizeci de ani ca Bombay, a treia cea mai mare zona metropolitana a planetei, Mumbai, orasul unde e situat Bollywoodul care produce anual cel mai mare numar de filme din lume. Mumbaiul vazut prin ochii a trei femei ce se straduiesc sa-si traiasca viata cat mai frumos, cat mai demn posibil. Femei, feminism dar din cel bun, lipsit de ura fata de celelalt sex. ,,Daca viata ta adevarata e saraca inseamna ca nu esti suficient de poet ca sa iti dai seama de bogatiile ei,,. E un citat apartinand lui Rainer Maria Rilke, care ii place foarte mult lui Payal Kapadia. E un citat care ne ajuta sa intelegem mai bine acest film frumos, tandru, semsibil, un film care a facut cinste festivalului de la Cannes de anul trecut.

E un film despre trairi sensibile intr-o lume dificila, dar fara o profunzime deosebita incat sa ne opreasca din drum.Doar stim foarte bine ca inocenta nu s-a pîerdut chiar si intr-o lume ca a noastra