Părerea criticului
Filmul Alpha, în premieră pe marile noastre ecrane, este un basm despre inițiere, o poveste despre maturizare, plasată în urmă cu peste 10.000 de ani, într-un peisaj arid dar spectaculos, cu câteva animale preistorice în background. Călătoria pe care o face Keda (jucat de actorul australian Kodi Smit-McPhee), un băiat de 17 ani din epoca preistorică, are un caracter ințiatic, este drumul maturizării sale, al cunoașterii binelui și răului, al propriei pregătiri pentru viață. Filmul, producție a Columbia Pictures și Studio 8, dramatizează - totodată - istoria primilor oameni care au domesticit lupul.
Spectatorul va recunoște la scenariului filmului Alpha structura basmului, așa cum a fost ea teoretizată de Vladimir Propp. Personajul principal, un tânăr, trebuie să parcurgă un drum inițiatic pentru a intra în rândul bărbaților din tribul lui. Eșuează. Apoi se realizează o acțiune reparatorie printr-o aventură eroică; după care armonia se restabilește și eroul este răsplătit.
În pofida câtorva imagini violente, Alpha este un film care se adresează în principal copiilor peste 12 ani și adolescenților. Este o poveste aspră despre maturizare dar și despre prietenia dintre om și animal. Spectatorii adulți vor fi poate surprinși de căldura relațiilor familiale din acest trib preistoric și de faptul că filozofia de viață a acestor oameni preistorici, așa cum au gândit-o scenariștii, este cât se poate de actuală.
Keda, un băiat de 17 ani, aparţinând unui trib de indivizi Cro-Magnon părăseşte siguranţa satului său pentru prima dată, însoţindu-l pe tatăl său, Tau (Jóhannes Haukur Jóhannesson) şi alţi membri ai tribului la vânătoarea anuală de bizoni, care era esenţială pentru supravieţuirea lor peste iarnă. Keda nu e însă suficient pregătit pentru această misiune, iar spaima care-l stăpâneşte face ca el să fie rănit, iar apoi abandonat de ai săi, care-l credeau mort, la mulţi kilometri depărtare de sat. Keda nu poate să găsească drumul: rănit, flămând, singur, trebuie să se lupte cu condiţiile de ger ale iernii şi bineînţeles cu prădătorii. Ca în basm, drumul inițiatic al eroului trece printr-o serie de etape, de încercări care-i marchează propriile limite, îl fac să se cunoască pe sine: cunoaște umilința, află ce înseamnă răbdarea, simte virtuțile prieteniei și ale omeniei, trăiește experiența morții ritualice.
În călătoria pe care o parcurge, lui Keda i se alătură un lup. În partea a doua a filmului cei doi vor fi nedespărțiți. Chiar dacă sunt doar ei pe ecran mai multe zeci de minute, interacțiunea lor și tot ce se întâmplă pe ecran te captivează.
Filmul oferă o oră jumate de totală absorbire într-o lume demult apusă, cu altfel de pericole și altfel de provocări decât cele de astăzi, dar care te captivează, asemenea unei povești cu happy end.
Spectatorul va recunoște la scenariului filmului Alpha structura basmului, așa cum a fost ea teoretizată de Vladimir Propp. Personajul principal, un tânăr, trebuie să parcurgă un drum inițiatic pentru a intra în rândul bărbaților din tribul lui. Eșuează. Apoi se realizează o acțiune reparatorie printr-o aventură eroică; după care armonia se restabilește și eroul este răsplătit.
În pofida câtorva imagini violente, Alpha este un film care se adresează în principal copiilor peste 12 ani și adolescenților. Este o poveste aspră despre maturizare dar și despre prietenia dintre om și animal. Spectatorii adulți vor fi poate surprinși de căldura relațiilor familiale din acest trib preistoric și de faptul că filozofia de viață a acestor oameni preistorici, așa cum au gândit-o scenariștii, este cât se poate de actuală.
Keda, un băiat de 17 ani, aparţinând unui trib de indivizi Cro-Magnon părăseşte siguranţa satului său pentru prima dată, însoţindu-l pe tatăl său, Tau (Jóhannes Haukur Jóhannesson) şi alţi membri ai tribului la vânătoarea anuală de bizoni, care era esenţială pentru supravieţuirea lor peste iarnă. Keda nu e însă suficient pregătit pentru această misiune, iar spaima care-l stăpâneşte face ca el să fie rănit, iar apoi abandonat de ai săi, care-l credeau mort, la mulţi kilometri depărtare de sat. Keda nu poate să găsească drumul: rănit, flămând, singur, trebuie să se lupte cu condiţiile de ger ale iernii şi bineînţeles cu prădătorii. Ca în basm, drumul inițiatic al eroului trece printr-o serie de etape, de încercări care-i marchează propriile limite, îl fac să se cunoască pe sine: cunoaște umilința, află ce înseamnă răbdarea, simte virtuțile prieteniei și ale omeniei, trăiește experiența morții ritualice.
În călătoria pe care o parcurge, lui Keda i se alătură un lup. În partea a doua a filmului cei doi vor fi nedespărțiți. Chiar dacă sunt doar ei pe ecran mai multe zeci de minute, interacțiunea lor și tot ce se întâmplă pe ecran te captivează.
Filmul oferă o oră jumate de totală absorbire într-o lume demult apusă, cu altfel de pericole și altfel de provocări decât cele de astăzi, dar care te captivează, asemenea unei povești cu happy end.
