Amarcord (1973)

O comedie excelenta, tipica Fellini. Viata de zi cu zi intr-un orasel italian in perioada Mussolini. Mi-a placut foarte mult.

extraordinar filmul lui Fellini, cu evocarea copilariei sale in registru comic.O adevarata lectie de cinema.

　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　

Creație a unui artist matur aflat la punctul cel mai sus al carierei sale, ”Amarcord” este o revenire a lui Fellini la originile inspirației sale creatoare: perioada copilăriei petrecută în anii '30 într-un cartier de la periferia orașului Rimini. Acțiunea se derulează pe durata unui an și prezintă activitatea unui număr mare de personaje: de la idiotul satului și până la oficialitățile autorităților de stat, fiind o frescă a societății italiene de provincie din perioada interbelică.

Povestea este narată într-o cheie ironico-nostalgică, într-un stil extravagant și plin de imaginație tipic fellinian, cu festivaluri medievale nocturne scăldate în lumina făcliilor, cu povești de dragoste senzuale sau grotești, cu ritualuri bisericești solemne, dar și cu dansuri nerușinate, glume periculoase și neîmpliniri dureroase. Fellini filmează mult în aer liber și cu actori neprofesioniști pentru a reda autenticitatea vieții de la periferia orașelor italiene și a eterniza astfel momente trăite de majoritatea dintre spectatorii săi.

Filmul degajă o stare de nostalgie și, paradoxal, și de exuberanță, întâmplările fiind privite prin ochii lipsiți de griji și plini de speranță ai copiilor. Fellini se reîntoarce în anii copilăriei nu ca un cineast matur și serios, ci redevine copilul vesel care era odinioară și își provoacă spectatorii să-i urmeze exemplul. Sfârșitul filmului înseamnă și sfârșitul copilăriei și trezirea din vis, adică inevitabila și nedorita maturizare într-o lume aflată în pragul războiului.

E tot Fellini, deci e un film care merita vazut, dar imi pare ca ceva ii lipseste. Imaginea nu are aceesi forta si nici secventa aceeasi magie si densitate ca la alte filme felliniene. Si actorii ar fi putut fi altii.
De cateva saptamani am revazut Noptile Cabiriei, anul trecut - Roma si Satyricon. Mi-au placut mai mult.
P.S. Am vazut comentarii a caror idee principala e ca filmul analizeaza in ce fel viata plicticoasa din provincie a dus la instalarea fascismului in Italia. Filmul are si un "episod fascist" dar nu e central, nu e mai important ca celelalte. E unul printre altele.

Vis, umor, nostalgie, într-un film pe care însuşi Fellini îl definea ca "album de familie"...Oscar în 1975 la categoria Cel mai bun film străin al anului...

Acest film se concentrează pe natura autobiografică a adolescenței ,,Federico Fellini,,, în orașul său natal din nordul Italiei

A m'arcord sau io mi ricordo: sărbătorile, tatăl care se irită repede, mama care zice că pune stricnină în ciorbă, băieții care fac poante, mersul la spovedanie și preotul generalist, frumoasa Gradisca, unchiul care strigă din vârful copacului că vrea o femeie, la tabaccaia cu forme imense, școala și profesorii, sâmbăta fascistă, transatlanticul Rex, Volpina bărbaților. Toate aceste detalii evocă într-o notă haioasă, nostalgică și autobiografică anumite capitole din viața lui Fellini. Drumul spre maturizare e pavat în culori diferite.

"Eternele premise ale fascismului eu le văd în condiţia de a fi provincial, în lipsa de informare, în ignorarea problemelor concrete şi reale, în refuzul de a aprofunda viaţa fie din lene, din prejudecată, din comoditate, fie din vanitate." - FELLINI
Filmul reia cu umor şi tandreţe *amintirile* regizorului.