Doamne, in ce mizerie profesionala a decazut daneliuc!
odaicul3v3nt3
pe 23 Iunie 2022 21:31
Ador rolurile actorilor. Scenariu foarte bun si regia foarte buna.
balta67verde
pe 23 Noiembrie 2016 18:11
Singurul lucru bun din acest film este prestatia ambasadorului din Endola. Restul este un film plictisitor cu un Horatiu Malaele penibil.
bogdanmilan
pe 08 Mai 2010 23:33
Slab rau de tot.Nu intelegi mai nimic din filmul asta chiar n-am rezistat pana la sfarsit:)).
KORBEN
pe 09 Decembrie 2003 23:18
"eterna revolutie"
am ajuns sa ne fie sila si d`asta....
ar trebui sa ne ingrijoram?
poate....sau poate ca regizorii din generatia 1874 (plus minus cativa ani) ar trebui sa mai vorbesca (si) despre altceva....
mai...mai
sincer titlu e genial....
DOAR titlu
Dan Gerose
pe 24 Noiembrie 2003 16:35
Intr-adevar, scenariul parca ar lasa de dorit. Insa Daneliuc reuseste sa creeze o atmosfera extrem de autentica in film, iar negrii si arabii din distributie sunt savurosi si joaca foarte bine.
Alex Leo Serban
pe 22 Noiembrie 2003 10:09
'submediocru' e un eufemism pt 'prost'? sau echivaleaza cu 'supraprost'?:)))
ioniliescu666
pe 21 Noiembrie 2003 16:35
O idee de scenariu buna (povestea ambasadorului), pierduta pe parcurs intr-un hatis alcatuit din vechile obsesii ale lui Daneliuc. Un film mult prea lung (aproape doua ore!), cu cateva parti bune, dar submediocru in ansamblu.
Bubu
pe 21 Noiembrie 2003 15:07
Motto:
"First principle: simplicity. Read Marcus Aurelius!"
(Dr. Hannibal Lecter in The Silent Of The Lambs
====================
Ca cinematografia romaneasca are nevoie de idei proaspete nu mai e un secret pentru nimeni. Nu sunt sigur daca mega-regizorii nostrii constientizeaza, insa instinctiv mai adauga mirodenii proaspete in filmele lor. Printre actorii obositi, ale caror ticuri de scena le cunoastem deja, Rafael Malonga - in film Patrick, ambasadorul Endolei - e o pata de culoare ciocolatie. Plin de verva, haios, cu strungareata, Rafael binedispune publicul, salvand pelicula de la o esec sigur. Ideea e geniala: un ambasador care traieste din dineuri si care nu isi poate plati facturile. Antologica scena cu pictorul lihnit, episodul cu furtul servietei sau "palmatul" sandvisurilor.
Din pacate, Mircea Danieliuc nu se multumeste doar cu povestea ambasadorului, ci se decide sa-si bifurce/trifurce/quadorfurce povestea pe mai multe planuri/personaje. Marius Stanescu apare in obisnuitul sau rol de animal haituit, impuscat in gat la Revolutie. Eterna Revolutie. Filmul ne invata ca e bine sa ne mai amintim si de Revolutie, ca - uite! - tanarului Nelu ii arde cotul sa afle "cine a tras in noi". Insa obsesia asta nu e a unui tanar, ci a unui batran regizor. Care nu se intreaba daca nu cumva publicul s-a cam saturat de cliseul cu Revolutia. Cliseu fumat si enervant, proteaza facila pentru penele de imaginatie. Dupa cum la categoria pene de imaginatie se situeaza si afaceristul-care-face-Turcia, mafiotul-local-arab, teparul-mioritic etc. Ca e greu de povestit ce se intampla in pelicula lui Danieliuc. Ramane doar Rafael Malonga in savurosul rol al ambasadorului. Restul e tacere, cum zice poetul.
am ajuns sa ne fie sila si d`asta....
ar trebui sa ne ingrijoram?
poate....sau poate ca regizorii din generatia 1874 (plus minus cativa ani) ar trebui sa mai vorbesca (si) despre altceva....
mai...mai
sincer titlu e genial....
DOAR titlu
"First principle: simplicity. Read Marcus Aurelius!"
(Dr. Hannibal Lecter in The Silent Of The Lambs
====================
Ca cinematografia romaneasca are nevoie de idei proaspete nu mai e un secret pentru nimeni. Nu sunt sigur daca mega-regizorii nostrii constientizeaza, insa instinctiv mai adauga mirodenii proaspete in filmele lor. Printre actorii obositi, ale caror ticuri de scena le cunoastem deja, Rafael Malonga - in film Patrick, ambasadorul Endolei - e o pata de culoare ciocolatie. Plin de verva, haios, cu strungareata, Rafael binedispune publicul, salvand pelicula de la o esec sigur. Ideea e geniala: un ambasador care traieste din dineuri si care nu isi poate plati facturile. Antologica scena cu pictorul lihnit, episodul cu furtul servietei sau "palmatul" sandvisurilor.
Din pacate, Mircea Danieliuc nu se multumeste doar cu povestea ambasadorului, ci se decide sa-si bifurce/trifurce/quadorfurce povestea pe mai multe planuri/personaje. Marius Stanescu apare in obisnuitul sau rol de animal haituit, impuscat in gat la Revolutie. Eterna Revolutie. Filmul ne invata ca e bine sa ne mai amintim si de Revolutie, ca - uite! - tanarului Nelu ii arde cotul sa afle "cine a tras in noi". Insa obsesia asta nu e a unui tanar, ci a unui batran regizor. Care nu se intreaba daca nu cumva publicul s-a cam saturat de cliseul cu Revolutia. Cliseu fumat si enervant, proteaza facila pentru penele de imaginatie. Dupa cum la categoria pene de imaginatie se situeaza si afaceristul-care-face-Turcia, mafiotul-local-arab, teparul-mioritic etc. Ca e greu de povestit ce se intampla in pelicula lui Danieliuc. Ramane doar Rafael Malonga in savurosul rol al ambasadorului. Restul e tacere, cum zice poetul.