Părerea criticului
Un hit gigantic, câştigător al celor mai mari premii dedicate literaturii SF, romanul American Gods al autorului britanic Neil Gaiman se numără printre nu foarte numeroasele titluri cu impresionant potenţial pentru o ecranizare. Este aproape de neînţeles cum de a fost nevoie de 16 ani pentru ca bestsellerul să facă trecerea pe micul ecran, dar iată că Starz a lansat pe 30 aprilie primul sezon şi deja a dat undă verde celui de-al doilea. Iată mai jos ce te-ar putea atrage la noua producţie TV.
După ce şi-a câştigat celebritatea interpretând un rol principal în serialul The 100, britanicul Ricky Whittle interpretează unul dintre cele mai râvnite roluri masculine ale momentului: Shadow Moon, un bărbat care iese din închisoare după trei ani de detenţie pentru a afla că soţia tocmai i-a murit într-un accident de maşină. În drumul spre oraşul de baştină, Moon îl întâlneşte pe domnul Wednesday (Ian McShane), care se oferă să-l angajeze ca om bun la toate. Lipsit de alternative şi intrigat de aura de mister din jurul lui Wednesday, taciturnul Moon va accepta oferta, neştiind că tocmai a devenit aghiotant într-un război de proporţii.
Ecranizările după surse literare extrem de populare pot supăra uneori din cauza zgârceniei cu care scenariştii aleg să ofere informaţii. Pe lângă alte exemple mai mult sau mai puţin recente, precum Preacher şi Legion, American Gods va fi frustrant pentru cei care ştiu cine este domnul Wednesday şi care sunt planurile sale. Pentru ceilalţi, serialul brodează excelent posibilităţi pentru episoade viitoare, lăsând spectatorii să afle detaliile în ritmul protagonistului. Evident, spectatorii vor fi nevoiţi să accepte acest ritm.
Nu putem să nu spunem că American Gods se va arunca foarte curând într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte între zeii vechi şi cei noi. La baza acestei bătălii se află conceptul că puterea creaturilor mitologice este direct proporţională cu dedicarea şi numărul adoratorilor lor. În prezent, zeii vechi precum Odin, Vulcan, Anubis sau Anansi sunt din ce în ce mai slăbiţi pentru că numele lor nu mai înseamnă nimic pentru oamenii preocupaţi acum de internet, noile tehnologii, droguri şi media. Aceştia sunt zeii noi, gata de orice pentru a-şi păstra şi mări puterea.
Foarte interesant la American Gods este faptul că serialul ar putea fi şi mai relevant în 2017 decât a fost cartea în 2001. Implicat în procesul de scriere, autorul Neil Gaiman cu siguranţă a introdus elemente noi care să acopere elemente omniprezente acum, precum reţelele de socializare şi telefoanele de ultimă generaţie, dar mult mai puţin populare sau absente în anii redactării romanului. Este unul dintre motivele pentru care chiar şi fanii acestuia ar putea fi atraşi de vizionarea serialului şi nu doar pentru a vedea modul cum a fost transpusă vizual perspectiva lui Gaiman.
Cunoscut printre altele pentru foarte vizualul Hannibal, creatorul Bryan Fuller a lucrat la dezvoltarea serialului cu Michael Green, un expert în creaturi supranaturale după serialele Smallville şi Heroes şi unul dintre cei mai prolifici scenarişti ai momentului (Logan, Alien: Covenant şi Blade Runner 2049 sunt doar trei din titlurile scrise de Green cu lansare în 2017). Cu greu puteai găsi echipă mai bună pentru a trece prin extrem de diferitele stiluri vizuale din American Gods, de la vikingi ajungând pe ţărmul Americii în secolul 9 la manifestări zeieşti tradiţionale şi ultramoderne. Publicul îşi va da seama încă de la genericul colorat că American Gods este raiul scenografilor şi al vrăjitorilor efectelor speciale.
Primul episod oferă şi una dintre scenele perfecte ale anului, o îmbinare desăvârşită de muzică, actorie, coregrafie şi scenografie. Într-un bar inundat cu lumină caldă, "spiriduşul" Mad Sweeney (Pablo Schreiber, de văzut şi în primele sezoane din Orange is the New Black), face scamatorii cu monede de aur. Este unul din momentele cele mai sugestive şi promiţătoare, căci subliniază clar cât de uşor se poate depăşi graniţa dintre real şi magic în American Gods.
După ce şi-a câştigat celebritatea interpretând un rol principal în serialul The 100, britanicul Ricky Whittle interpretează unul dintre cele mai râvnite roluri masculine ale momentului: Shadow Moon, un bărbat care iese din închisoare după trei ani de detenţie pentru a afla că soţia tocmai i-a murit într-un accident de maşină. În drumul spre oraşul de baştină, Moon îl întâlneşte pe domnul Wednesday (Ian McShane), care se oferă să-l angajeze ca om bun la toate. Lipsit de alternative şi intrigat de aura de mister din jurul lui Wednesday, taciturnul Moon va accepta oferta, neştiind că tocmai a devenit aghiotant într-un război de proporţii.
Ecranizările după surse literare extrem de populare pot supăra uneori din cauza zgârceniei cu care scenariştii aleg să ofere informaţii. Pe lângă alte exemple mai mult sau mai puţin recente, precum Preacher şi Legion, American Gods va fi frustrant pentru cei care ştiu cine este domnul Wednesday şi care sunt planurile sale. Pentru ceilalţi, serialul brodează excelent posibilităţi pentru episoade viitoare, lăsând spectatorii să afle detaliile în ritmul protagonistului. Evident, spectatorii vor fi nevoiţi să accepte acest ritm.
Nu putem să nu spunem că American Gods se va arunca foarte curând într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte între zeii vechi şi cei noi. La baza acestei bătălii se află conceptul că puterea creaturilor mitologice este direct proporţională cu dedicarea şi numărul adoratorilor lor. În prezent, zeii vechi precum Odin, Vulcan, Anubis sau Anansi sunt din ce în ce mai slăbiţi pentru că numele lor nu mai înseamnă nimic pentru oamenii preocupaţi acum de internet, noile tehnologii, droguri şi media. Aceştia sunt zeii noi, gata de orice pentru a-şi păstra şi mări puterea.
Foarte interesant la American Gods este faptul că serialul ar putea fi şi mai relevant în 2017 decât a fost cartea în 2001. Implicat în procesul de scriere, autorul Neil Gaiman cu siguranţă a introdus elemente noi care să acopere elemente omniprezente acum, precum reţelele de socializare şi telefoanele de ultimă generaţie, dar mult mai puţin populare sau absente în anii redactării romanului. Este unul dintre motivele pentru care chiar şi fanii acestuia ar putea fi atraşi de vizionarea serialului şi nu doar pentru a vedea modul cum a fost transpusă vizual perspectiva lui Gaiman.
Cunoscut printre altele pentru foarte vizualul Hannibal, creatorul Bryan Fuller a lucrat la dezvoltarea serialului cu Michael Green, un expert în creaturi supranaturale după serialele Smallville şi Heroes şi unul dintre cei mai prolifici scenarişti ai momentului (Logan, Alien: Covenant şi Blade Runner 2049 sunt doar trei din titlurile scrise de Green cu lansare în 2017). Cu greu puteai găsi echipă mai bună pentru a trece prin extrem de diferitele stiluri vizuale din American Gods, de la vikingi ajungând pe ţărmul Americii în secolul 9 la manifestări zeieşti tradiţionale şi ultramoderne. Publicul îşi va da seama încă de la genericul colorat că American Gods este raiul scenografilor şi al vrăjitorilor efectelor speciale.
Primul episod oferă şi una dintre scenele perfecte ale anului, o îmbinare desăvârşită de muzică, actorie, coregrafie şi scenografie. Într-un bar inundat cu lumină caldă, "spiriduşul" Mad Sweeney (Pablo Schreiber, de văzut şi în primele sezoane din Orange is the New Black), face scamatorii cu monede de aur. Este unul din momentele cele mai sugestive şi promiţătoare, căci subliniază clar cât de uşor se poate depăşi graniţa dintre real şi magic în American Gods.
