Viata nu e frumoasa si dreapta cu toti... greselile noastre ne urmaresc si ne prind, din urma, la un moment dat, oricat am incerca sa uitam si sa ne schimbam. Merita vizionat filmul, o reprezentatie a cruntei realitati pt unii dintre noi.
zeno.marin
pe 16 Aprilie 2012 23:26
N-as vrea sa emit panseuri de genul "iarna nu e ca vara" sau, ca sa ne apropiem un pic de lumea filmulu, "Life is like a box of chocolate". Totusi am sa risc un pic si voi face comparatia prin care unele filme sunt precum acele melodii care iti plac inca de la primele acorduri. Asa este American Heart, la care simti din prima clipa ca va fi bun.
Personajele sunt complexe, insufletite de actori de clasa. Doi supravietuitori inontand impotriva curentului, intr-o lume potrivnica, pacatoasa brutala. Jeff Bridges intr-un rol de compozitie, poate unul din cele mai bune facute de el, are parte de un partener care in ciuda varstei actoricesti fragede dovedeste o maturitate si un talent remarcabil - John Furlong (the Terminator 2 kid).
Asa cum ii sta bine unui film bun, coloana sonora e placuta, nu distrage si nu atrage atentia, nu ajuta si nu deranjeaza. E asa cum trebuie, lasand loc personajelor si poevestii sa se desfasoare, fara condimente inutile.
"Ochii sunt fereastra catre suflet iar eu ma pricep la ferestre". Nice pick-up phrase. Desigur, intuitia coroborata cu bunul simt si cu felul in care am invatat sa inteleg un film m-au determinat sa ignor nota data de imdebisti, acea gloata de idivizi cu drept de vot care de putine ori nimereste ceea ce trebuie. Pacat, nu se mai fac asemena filme... De ce? Nu doar pentru ca "n-ai cu cine", ci pentru ca nu ai PENTRU cine.
Personajele sunt complexe, insufletite de actori de clasa. Doi supravietuitori inontand impotriva curentului, intr-o lume potrivnica, pacatoasa brutala. Jeff Bridges intr-un rol de compozitie, poate unul din cele mai bune facute de el, are parte de un partener care in ciuda varstei actoricesti fragede dovedeste o maturitate si un talent remarcabil - John Furlong (the Terminator 2 kid).
Asa cum ii sta bine unui film bun, coloana sonora e placuta, nu distrage si nu atrage atentia, nu ajuta si nu deranjeaza. E asa cum trebuie, lasand loc personajelor si poevestii sa se desfasoare, fara condimente inutile.
"Ochii sunt fereastra catre suflet iar eu ma pricep la ferestre". Nice pick-up phrase. Desigur, intuitia coroborata cu bunul simt si cu felul in care am invatat sa inteleg un film m-au determinat sa ignor nota data de imdebisti, acea gloata de idivizi cu drept de vot care de putine ori nimereste ceea ce trebuie. Pacat, nu se mai fac asemena filme... De ce? Nu doar pentru ca "n-ai cu cine", ci pentru ca nu ai PENTRU cine.