Documentarul Amintiri bucurestene face o incursiune (fascinanta prin imagini, pe alocuri anosta prin comentariile naratorilor) in lumea antebelica si interbelica din capitala Romaniei. In cuvintele lui Ion Cantacuzino (in revista Cinema, 1971), filmul de montaj (cum este si acest documentar) este mai mult decat „o excelenta scoala de tehnica cinematografica". Iar Amintiri bucurestene „are tot ce trebuie ca sa incante: inedit si senzational, multa curiozitate si putin ridicol, duiosie si ironie, imagini frapante si emotionante".Filmul este valoros mai ales prin imaginile-document pe care le prezinta. Descoperim, spre exemplu, scene cu Tudor Arghezi privind panorama orasului, cadre rare cu Maria Tanase sau inregistrari cu manifestatii de strada din 1912 (unele dintre acestea fiind utilizate cu scop propagandistic, pentru a ilustra si evenimente petrecute in anii ‘20).