Un film care nu mai necesita comentarii. Opera lui Creanga ilustrata excelent in acest film din 1964, Nica e copilul universal in care ne-am regăsit fiecare.
benhack
pe 03 Decembrie 2022 00:51
Excepțională realizare! ....pe măsura marilor Amintiri din copilărie. Scene memorabile, peisaje magnifice, personaje bine integrate vremurilor.
OviStof
pe 16 Iunie 2021 18:02
O ecranizare aproape la fel de reuşită precum "amintirile" în sine. Din punctul meu de vedere, nu simţi o mare diferenţă între a vedea filmul şi a citi cartea. Narat şi jucat magistral de către Ştefan Ciubotăraşu, iar Nică cel mic este delicios: şi când stă serios, are o alură poznaşă. Sărăcăia acelor vremuri este compensată de vivacitatea personajelor.
user-60b33749dc834
pe 30 Mai 2021 11:00
As dori sa stiu cand au inceput filmarile la "Amintiri din copilarie", in ce an?
Multumesc.
carmen_angelus_romila
pe 23 August 2018 09:44
Marele nostru actor Ștefan Ciubotărașu, isi intra cu un deosebit rafinament si profesionalism in modul de gandire al marelui nostru scriitor, Ion Creanga.
cezarika57
pe 01 Iulie 2018 20:36
Ecranizarea Amintirilor lui Creanga. Copilul Ion Bocancea in simgurul sau rol il interpreteaza pe Nica a lui Ştefan a Petrei, iar Stefan Ciubotarasu in imaginile de peste ani pe Ion Creanga.aproape de ingemanare.cu personajul.Memorabila secventa :La scaldat"
Claudynho
pe 31 Ianuarie 2014 15:32
Un film minunat, ce ne aduce aminte de copilarie !!!
Feya
pe 17 Ianuarie 2014 22:41
Am avut sansa sa vizionez filmul in format mkv, intr-o claritate ce mi-a sporit bucuria savurarii la maximum a acestei nestemate cinematografice romanesti.
Scena ciresului mi-a produs o emotie nebanuita si o pofta imensa sa ma catar in copaci, sa fiu iar prichindel si sa mananc cirese pana nu mai pot.
Totul este regizat cu mare maiestrie si finete, scenele au fost gandite pana la ultimul amanunt, iar costumele, satul, graiul moldovenesc („auzi, dumneata, sa fure ceasornicul satului...” - pupaza), parca au rasarit toate din negura timpului si s-au asternut in fata noastra, invitandu-ne la visare si, de ce nu, la dureri in suflet si simtiri profunde.
Acea casuta prapadita in care Creanga povestitorul scrie Amintirile sale, bojdeuca parca gata sa cada la un viscol mai puternic, a fost in realitate locul atat de multor intalniri de pomina dintre el si bunul sau prieten, Eminescu. Mai mult decat atat, timp de cateva luni chiar au locuit impreuna, iar acolo, in cerdacul casei, Eminescu a scris unele dintre cele mai valoroase poezii ale sale, dar l-a si incurajat pe acesta sa scrie („Eminescu il indemna pe Creanga sa puna pe hartie povestile, pe care le asculta langa vatra, band vin fiert cu scortisoara si mar domnesc, si-i deschidea capul asupra meritului scrierilor sale” – G. Calinescu).
Ne putem imagina casuta din film si parca ii si vedem pe cei doi uriasi ai culturii romanesti la o masa plina de pene de gasca si hartii, vorbind, depanand amintiri, mancand cu mare pofta si blagoslovind vestitele sarmale moldovenesti acompaniate obligatoriu de o bardaca de vin.
Fac o paranteza pentru a ni-l imagina putin pe GURMANDUL Creanga, asa cum il descrie George Calinescu:
"El mănâncă odată zece ouă, o strachină de prune, o oală de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de mâncare, cu acea plăcere de a mesteca alimente de tot felul care este a mâncăcioşilor şi a vitelor."
.........
"După ce-şi puse, ca Ştefan a Petrei, curechi în putină şi muşchi afumat de porc în podul şindrilit al casei, mânca bucate humuleştene, însă mai ales sarmale şi plăcinte cu poalele-n brâu făcute cu julfă. Nu-şi pierde vremea cu „zămoreală". El nu se-ncurcă, asemeni boierilor sfrijiţi, rupând cu degetele-i groase picioarele subţiri ale racului. El trage tot castronul cu raci înainte-i, vâră mâna păroasă în el, scoate pumnul plin, ducându-l la gură, apoi ronţăie racul, zvârlind cojile afară, cum aruncă râşniţa pleava."
........
"Slăbit de post doftoricesc, cere o pâine întreagă, o găina fiartă cu usturoi, un castron cu sarmale, opt plăcinte cu caş şi o ocă cu vin. După scaldă e mai pofticios. Atunci mănâncă tot ce găseşte la han, bea de la ţărancă o oală de lapte dulce, mănâncă de la un ovrei un ceaun de păpuşoi fierţi, gronţăind boabele ca mascurii, apoi se aruncă în apă şi se bălăceşte mulţumit. Unui prieten îi vine leşin de această privelişte nemaivăzută."
.......
"Ca şi Flămânzilă, el mistuie în cinci fripturi toată carnea birtaşului înspăimântat şi ţipă că-i e foame. Cere toate mâncărurile ospătarului, înghiţind câte două fierturi, mai multe soiuri de fripturi, bând o carafă de vin şi o cofiţă de apă rece şi se scoală uşurat de la masă, zglobiu. El se aşează pe vine în faţa unei mămăligi pântecoase şi o înghite cu brânză, udând-o iarăşi cu vin şi apoi cu altă cofiţă de apă."
.......
"Crapul pus de cuscri pe masă îl mănâncă tot. La Neamţ, la mânăstire, strânge bureţi şi-i dă rudelor să-i gătească. Mănâncă lacom, neinvitând pe nici unul, spre a nu i se împuţina porţia, apoi toţi, afară de el, dau semne de otrăvire. Creangă cheamă doctorii de la spital cu fluierul, strângând vardiştii din târg, îşi duce băiatul în cârcă la spital, e deznădăjduit, dar la stomac se simte bine. Numai acasă, la masa obişnuită, Creangă este mai cumpătat. La masă, Creangă nu manca mai mult decât o oală cu găluşte făcute cu păsat de mei şi cu bucăţi de slănină, o găină friptă pe ţiglă de lemn şi undită cu mujdei de usturoi iar pe desupra şindilea cu o strachină de plăcinte moldoveneşti, zise cu poalele-n brâu, însă ca băutura el se mulţumea cu o cofiţă de vin amestecat cu apă.”
Revenind la opera celor doi, ce forte oculte au impiedicat aceste genii literare sa faca parte din patrimoniul literaturii universale si ce interese marsave au inchis accesul acestor titani ai cuvintelor si literelor la (re)cunoasterea lor mondiala? Noi, romanii de astazi, avem datoria morala sa pastram tezaurul lor literar si sa-l transmitem mai departe, cumparand si avand in fiecare casa operele lor. Aceasta este obligatia noastra si nu avem voie sa o uitam niciodata!
Minunatul cantec din finalul filmului transpune pe muzica versurile din „Povestea lui Harap Alb”:
„In inaltul cerului,
Vazduhul pamantului;
Pe deasupra codrilor,
Peste varful muntilor,
Prin ceaţa magurilor,
Spre noianul marilor,
La craiasa zanelor,
Minunea minunilor,
Din ostrovul florilor.”
cristodulolucian
pe 14 Ianuarie 2014 15:11
Mie mi se pare un fillm oblogatoriu de vazut deoarece sunt povestirile copilariei http://referate-comentari.blogspot.ro/2014/01/amintiri-din-copilarie_13.html
pisicuta1
pe 01 Ianuarie 2014 20:28
un film minunat,l am revazut si mi am amintit cu placere,de carte!
cosmin_kedii
pe 30 August 2013 12:38
un decor cu scene remarcabile , actorii excelenti ... Și, desigur, o interpretare superbă de catre actori nostri . În ceea ce privește tema principala , este legendara si de neuitat
Iulidesprefilme
pe 06 Decembrie 2012 11:05
Cartea lui Creangă şi filmul Elisabetei Bostan ne-au făcut copilăria mai veselă...
adrianpana
pe 11 Noiembrie 2012 09:35
un film foarte frumos si chiar reusit despre cartea lui Ion Creanga
deadlord
pe 26 August 2012 18:16
Un film pentru toate varstele. O ecraniizare nu chiar perfecta a carti, dar merita vazuta.
ciprian34
pe 18 Februarie 2012 20:54
Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma uit la acest film ma cuprinde mila fata de copiii din ziua de azi care nu m-ai au parte de o copilarie ca cea a marelui Ion Creanga.
puffulette
pe 14 Ianuarie 2012 20:13
Un film foarte frumos pentru copii mai ales ......
Ghemot
pe 08 Noiembrie 2011 13:53
Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi-a placut foarte mult acest film
CosminHorrorMaster
pe 21 Iulie 2011 16:50
Pe langa faptul ca am citit cartea de atatea ori, filmul mi s-a parut la radul sau o capodopera romaneasca. Nota 9.
xerses
pe 27 Iunie 2011 20:02
Mi-a placut filmul.Desi l-am vazut de mult, la o noua revedere, nu si-a pierdut deloc din farmec....
legolas05
pe 03 Martie 2011 19:16
foarte interesant filmul...cel mai mult imi place sa citesc din povestile lui Creanga...nota 10
.Boyka.
pe 19 Ianuarie 2011 15:20
eu cred k sunt foarte multi care nici macar nu stiu ca exista filmul asta. mie mi-a placut foarte mult si mam uitat cu drag. partea de la scaldat mi-a placut mult si nu numai. toate nazdravaniile lui te fac sa stai cu zambetul pe buze
cetateanu
pe 18 Septembrie 2010 19:16
Foarte buna ecranizare a vieti marelui nostru scritor Ion Creanga.De urmarit pentru toti copii care nu au vazut acest film pana acum.
MARINICA70
pe 25 Aprilie 2010 20:50
Un film excelent!
La sfarsitul filmului este o colinda foarte frumoasa.Ma poate ajuta cineva cu numele acestui colind?
simona05
pe 16 Aprilie 2010 20:10
Un film clasic ce merita vizionat si in zilele noastre, cand tehnologia contribuie la arta cinematografica; ne reprezinta.
Paulcs91
pe 03 Octombrie 2008 20:00
Vreau filmu asta si nu stiu sa il dau jos ca ii foarte fain
Multumesc.
Scena ciresului mi-a produs o emotie nebanuita si o pofta imensa sa ma catar in copaci, sa fiu iar prichindel si sa mananc cirese pana nu mai pot.
Totul este regizat cu mare maiestrie si finete, scenele au fost gandite pana la ultimul amanunt, iar costumele, satul, graiul moldovenesc („auzi, dumneata, sa fure ceasornicul satului...” - pupaza), parca au rasarit toate din negura timpului si s-au asternut in fata noastra, invitandu-ne la visare si, de ce nu, la dureri in suflet si simtiri profunde.
Acea casuta prapadita in care Creanga povestitorul scrie Amintirile sale, bojdeuca parca gata sa cada la un viscol mai puternic, a fost in realitate locul atat de multor intalniri de pomina dintre el si bunul sau prieten, Eminescu. Mai mult decat atat, timp de cateva luni chiar au locuit impreuna, iar acolo, in cerdacul casei, Eminescu a scris unele dintre cele mai valoroase poezii ale sale, dar l-a si incurajat pe acesta sa scrie („Eminescu il indemna pe Creanga sa puna pe hartie povestile, pe care le asculta langa vatra, band vin fiert cu scortisoara si mar domnesc, si-i deschidea capul asupra meritului scrierilor sale” – G. Calinescu).
Ne putem imagina casuta din film si parca ii si vedem pe cei doi uriasi ai culturii romanesti la o masa plina de pene de gasca si hartii, vorbind, depanand amintiri, mancand cu mare pofta si blagoslovind vestitele sarmale moldovenesti acompaniate obligatoriu de o bardaca de vin.
Fac o paranteza pentru a ni-l imagina putin pe GURMANDUL Creanga, asa cum il descrie George Calinescu:
"El mănâncă odată zece ouă, o strachină de prune, o oală de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de mâncare, cu acea plăcere de a mesteca alimente de tot felul care este a mâncăcioşilor şi a vitelor."
.........
"După ce-şi puse, ca Ştefan a Petrei, curechi în putină şi muşchi afumat de porc în podul şindrilit al casei, mânca bucate humuleştene, însă mai ales sarmale şi plăcinte cu poalele-n brâu făcute cu julfă. Nu-şi pierde vremea cu „zămoreală". El nu se-ncurcă, asemeni boierilor sfrijiţi, rupând cu degetele-i groase picioarele subţiri ale racului. El trage tot castronul cu raci înainte-i, vâră mâna păroasă în el, scoate pumnul plin, ducându-l la gură, apoi ronţăie racul, zvârlind cojile afară, cum aruncă râşniţa pleava."
........
"Slăbit de post doftoricesc, cere o pâine întreagă, o găina fiartă cu usturoi, un castron cu sarmale, opt plăcinte cu caş şi o ocă cu vin. După scaldă e mai pofticios. Atunci mănâncă tot ce găseşte la han, bea de la ţărancă o oală de lapte dulce, mănâncă de la un ovrei un ceaun de păpuşoi fierţi, gronţăind boabele ca mascurii, apoi se aruncă în apă şi se bălăceşte mulţumit. Unui prieten îi vine leşin de această privelişte nemaivăzută."
.......
"Ca şi Flămânzilă, el mistuie în cinci fripturi toată carnea birtaşului înspăimântat şi ţipă că-i e foame. Cere toate mâncărurile ospătarului, înghiţind câte două fierturi, mai multe soiuri de fripturi, bând o carafă de vin şi o cofiţă de apă rece şi se scoală uşurat de la masă, zglobiu. El se aşează pe vine în faţa unei mămăligi pântecoase şi o înghite cu brânză, udând-o iarăşi cu vin şi apoi cu altă cofiţă de apă."
.......
"Crapul pus de cuscri pe masă îl mănâncă tot. La Neamţ, la mânăstire, strânge bureţi şi-i dă rudelor să-i gătească. Mănâncă lacom, neinvitând pe nici unul, spre a nu i se împuţina porţia, apoi toţi, afară de el, dau semne de otrăvire. Creangă cheamă doctorii de la spital cu fluierul, strângând vardiştii din târg, îşi duce băiatul în cârcă la spital, e deznădăjduit, dar la stomac se simte bine. Numai acasă, la masa obişnuită, Creangă este mai cumpătat. La masă, Creangă nu manca mai mult decât o oală cu găluşte făcute cu păsat de mei şi cu bucăţi de slănină, o găină friptă pe ţiglă de lemn şi undită cu mujdei de usturoi iar pe desupra şindilea cu o strachină de plăcinte moldoveneşti, zise cu poalele-n brâu, însă ca băutura el se mulţumea cu o cofiţă de vin amestecat cu apă.”
Revenind la opera celor doi, ce forte oculte au impiedicat aceste genii literare sa faca parte din patrimoniul literaturii universale si ce interese marsave au inchis accesul acestor titani ai cuvintelor si literelor la (re)cunoasterea lor mondiala? Noi, romanii de astazi, avem datoria morala sa pastram tezaurul lor literar si sa-l transmitem mai departe, cumparand si avand in fiecare casa operele lor. Aceasta este obligatia noastra si nu avem voie sa o uitam niciodata!
Minunatul cantec din finalul filmului transpune pe muzica versurile din „Povestea lui Harap Alb”:
„In inaltul cerului,
Vazduhul pamantului;
Pe deasupra codrilor,
Peste varful muntilor,
Prin ceaţa magurilor,
Spre noianul marilor,
La craiasa zanelor,
Minunea minunilor,
Din ostrovul florilor.”
La sfarsitul filmului este o colinda foarte frumoasa.Ma poate ajuta cineva cu numele acestui colind?