Un film anost și trist cu prea multe traume și daune. . urât alese.
user-5c9f8c2e87074
pe 25 August 2022 22:29
Magistral jucat. Incredibil filmat de aproape ca o anatomie pe viu a emoțiilor, tensiunilor și trăirilor personajelor principale. Rămâne aceasta idee geniala a lui Inarritu de intersectare și de interconditionare a destinelor umane prezenta în toate cele 3 filme. Extrem de realist construit. Ritm și tensiune trepidante. De revăzut!
helsing
pe 13 August 2022 09:41
La o zi după vizionarea filmului mi-am dat seama de imensitatea lui, e plin de subtilități și lecții de viață, impresionant. O să-l revăd neapărat.
Horatiucrisan
pe 21 August 2020 13:29
Primul film al trilogiei ne prezintă intretesate trei povești de dragoste, trei destine ale unor oameni din America Latină în care societatea e obișnuită cu violență, abuzul, jafurile, promiscuitatea, crima.
Stephen2D
pe 19 Ianuarie 2016 15:08
andystarx
pe 07 Ianuarie 2016 14:43
Film din care Innaritu s-a inspirat pentru Babel,dar mai bun ca acela ! Coloana sonora foarte buna,chiar si joc actoricesc,un film unic in felul lui ! Mi-a placut,dar nu este o capodopera,insa ramane un film bun !
Andrei843
pe 05 Iulie 2014 18:17
Un film care te loveste din plin ca sa spun exact. Aceasta trilogie (Amores perros, 21 Grams si Babel) m-a impresionat enorm datorita povestilor personajelor si modul cum sunt acestea redate, prin cadre care se imbina dinamic, de catre Inarritu. Trebuie sa precizez si ca din aceasta trilogie, desi filmele mi sau parut egale, acesta este favoritul meu.
iulian94
pe 15 Mai 2014 16:09
La fel ca in Babel si in acest film regizorul Inarritu prezinta destine umane care se intersecteaza acolo unde trebuie si formeaza un film genial care merita vazut.
radu3455
pe 09 Noiembrie 2013 14:02
un film absolut genial,iti capteaza atentia inca din primele minute,nu are momente de plcitiseala,chiar daca tine putin peste 2h 30 min,actorii sunt foarte buni,ce sa mai zic e un film ce trebuie neaparat vazut alaturi de 21 grams si Babel nota 10
sabinalin
pe 13 August 2013 15:45
Cam acelasi procedeu folosit ulterior si in "Babel" sau "21 grams", acelasi rezultat: un film ravasitor care merita vazut!
alin.cristian
pe 22 Iulie 2013 13:14
Mi-a adus oarecum aminte de Cidade de Deus, totuși nu la fel de profund, nu "sapă" parcă la fel de adânc în conțtiința spectatorului. Oricum, e o comparație mai mult sau mai puțin necesară. În fond, sunt filme destul de diferite, iar Amores Perros e cu siguranță un film foarte bun.
bitter_moon
pe 18 Mai 2013 00:33
Cruzime asupra animalelor prezentata la modul explicit, caini ucigandu-se intre ei, sangele acestora siroind pe podele, crime, jafuri, hotie, mizerie, saracie, copii nedoriti, violenta conjugala, adulter, tradare in iubire, ura fraterna, executii la comanda, angajamente neonorate, abandon familial, isterie feminina, decadere, infrangeri, regrete, resemnare... Toate acestea puse in trei povesti aparent distincte dar care nu numai ca se intersecteaza intr-un punct (cand cele doua masini se ciocnesc in trafic), dar se si influenteaza reciproc, forta impactului schimband esential traiectoria pe care erau inscrise personajele. Un film exceptional, dar pe care nu il recomand amatorilor genului romantic.
maryuselu
pe 21 Februarie 2013 23:11
frumos film..iti arata ca e viata cand iti bati joc de ea..uitati`va mai bine ca nu pierdeti timpul!
Get0dac
pe 13 Februarie 2013 17:35
Filmul imi aduce aminte de jegul moral al unui ghetou. Imi provoaca aceiasi scarba ca o traversare prin mijlocul gunoaielor din tigania Ferentarilor. Personajele sunt atat de scarboase fizic si psihic incat nu poti privi filmul fara o grimasa de voma intiparita pe fata. Am avut doua incercari nereusite de a lungul timpului de a il urmarii pana la capat. Cu toate astea nu pot spune ca filmul e prost, doar ca sunt pe lumea asta regizori ce au o placere onanista de a aduce toate dejectiile umane pe micul ecran. Mie nu imi plac aceste filme, m-am chinuit prea mult sa scap din realitatea prezentata de ele, pentru a mai suporta vederea acesteia.....chiar si la tv.
Pantaleon
pe 26 Ianuarie 2013 23:09
Poate fi numit si "capodopera" fara sa exageram cu ceva. Oricum, Inarritu s-a impus ca un mare regizor. 21 grame, Babel, Biutiful, toate impresioneaza sau chiar uimesc. Am vazut acest film prin 2006 si doream mult sa-l revad. Am reusit tocmai anul acesta. Nu pot sa-i gasesc puncte slabe: scenariu beton, povesti intretaiate, prestatii actoricesi de top. Poate singurul minus ar fi ca l-a facut prea lung, desi inteleg si acest lucru. Iti doresti sa ajungi mai repede la final, desi finalul e si el atipic, eroii se pierd pe parcurs, de unii chiar uiti uneori, in timpul filmului. Asa arata un film obligatoriu de vazut.
cosmin_kedii
pe 14 Ianuarie 2013 08:44
votul meu pentru cel mai bun film. O operă de artă, care este cu adevărat magnific.
alex_il_fenomeno
pe 28 Noiembrie 2012 19:33
printre primele filme cu care Alejandro González Iñárritu iesea la rampa pe nivel international, o drama atat de impresionanta realizata din fragmente, lucru care accentueaza si mai mult teribilismul de care da dovada pe toata durata sa. la inceput esti surprins de succesiunea de imagini si tensiuni, iar pe parcurs esti si mai interesat, mai intrigat, de cum se ajunge la asemenea fapte. si bineinteles ca intr-un film de Inarritu totul se dezvaluie la final, intr-o maniera unica! trebuie vazut cu mare atentie dar si cu mare placere, un film de savurat!
lili22
pe 26 Octombrie 2012 13:13
Am vazut si alte filme de Inarritu dar dupa acesta am ramas" groggy", nu puteam sa-mi revin.De o duritate extraordinara, dar nu impinsa dincolo de suportabil, asa ca spectatorul simte nevoia sa-l revada.Viata nu poate fi altfel decit dura.Extraordinara distributia.
Yuber
pe 06 Septembrie 2012 23:01
Fara indoiala cea mai buna parte din trilogia lui Inarritu.Un amalgam de emotie,suspans si...caini.Un film care te incearca din primul minut pana in ultimul si care te va face in final sa exclami "La naiba,de ce se termina acum? ".Pur si simplu nu ai cum sa te saturi .Trei povesti,trei destine diferite,dar legate prin suferinta si cautarea unui nou inceput.O imagine sumbra a une lumi in care unii oameni cauta tot felul de subterfugii pentru a se salva.Chiar daca esueaza cu totii in final,incercarile lor au reprezentat un punct de pornire in noua viata.
pe 04 Septembrie 2012 14:42
[...] si scenaristul Guillermo Arriaga, parteneriat care a produs apoi filme ca Babel si 21 Grams. Amores Perros (titlu aproape intraductibil) reprezinta piatra de temelie si cel mai reusit film dintre cele trei [...]
FlorinMovieFreak
pe 10 Aprilie 2012 09:44
Ce este Amores Peros ? definitia destinului :) crud .. dur si mai ales real ..
atamanu
pe 06 Februarie 2012 20:48
Am vazut "cateva" filme, la viata mea si traiam cu impresia ca toate se pot incadra intr-un format oarecare, in functie de genul preferat....Imi pare nespus de bine ca nu este asa. imi pare nespus de bine ca mai exista si regizori ce au un suflet in ei care nu-i de vanzare, pentru ca sunt oameni si nu "automate" de facut bani...Am vazut un film care a reusit sa scoata la iveala ,din subconstientul meu, tot ce credeam ca pot tine ascuns....Multumesc Inarritu...
mihaelatb
pe 12 Ianuarie 2012 02:11
desi este primul din" Trilogía de la muerte", pe mine,acest film m-a impresionat cel mai mult.Vazut ultimul, dupa 21 gramos si Babel, este cel mai autentic Iñárritu. Impletirea povestilor, accidentul care uneste toate cele 3 franturi de viata si mai ales de moarte. Ironia atat de fina si in acelasi timp la fel de ascutita ca un brici (vezi parasirea familiei pentru o iubita ce nu mai corespunde, jefuirea bancii atunci cand inauntru se afla seful politiei pe post de client, pistolul lasat ca argument hotarator in discutia dintre cei doi asociati...) si mereu cainii, ce-i insotesc pe toti eroii intamplarilor povestite. Toti actorii au fost grozavi, dar in opinia mea Gael García Bernal si Emilio Echevarría au fost fara greseala.
Issabbella
pe 08 Ianuarie 2012 11:21
Asa am ramas dupa ce am urmarit acest film..fara cuvinte.
zeno.marin
pe 07 Septembrie 2011 16:18
Se spune "cainele este cel mai bun prieten al omului" si nu "omul este cel mai bun prieten al omului"...
Am vazut intai Crash (2004) si din pacate, desi un film excelent la randul sau, am constat ca nu vazusem originalul: acest film, realizat patru ani mai devreme. Fara ezitare pot afirma ca Amores Perros este printre cele mai dure, mai excesiv de realiste si in acelasi timp bune filme vazute de mine si ar fi inutil sa subliniez prin exemple ca actorii sunt de supraclasa, obisnuitii filmelor lui Inarritu. Acesta speculeaza cu subtilitate sentimente umane foarte puternice, in cea mai dura maniera posbila, de la violenta salbatica impotriva animalelor, pana la durerea tradarii, de la vanitate la fratricid sau alte forme de pacat asociabile poruncilor biblice.
Violenta umana o poti intelege logic, rational in masura in care tii cont ca principiile morale sunt practic singurul scut, fie el si artificial, fata de pornirile naturale instinctive. In absenta acestor principii orice membru al comunitatii, fie aceasta o societate oricat de evoluata, va fi eliminat conform legii selectiei naturale ce-si manifesta functionarea cu cinism in sensul transformarii celor slabi in resurse de hrana. Daca nu direct in hrana, atunci in sursa de venit. Si iata ca ajungem la violenta fata de animale, care oricat de respingatoare si de odioasa ar fi, in contextul rudimentar al societatii dezumanizate de mizerie si saracie, capata oarecari circumstante nu atenuante, ci o explicatie la randul ei.
Ma refer la acesti hispanici murdari, o supspecie totusi umana, apartinand unei lumi subterane mustind de criminalitate si violenta, conform unei formule de imagine cu care ne-am obisnuit deja. Si totusi pentru ei salbaticia asta face parte din normalitate, din cultura si traditia lor, din viata mizerabila de zi cu zi, din orice zi a vietii lor nemernice. Chiar si asa, acesti indivizi nu sunt prezentati ca niste monstri ci totusi ca oameni, plini de pacate, pentru care fiecare va plati.
Aceast portmanteau care intercaleaza trei povesti aparent total disjuncte, sustinute de flashbackuri complexe (marca inconfundabila a regizorului) te va coplesi prin intesitate, caci este un film care nu impresioneaza doar pe loc, dar si lasa un timp lung pentru reflectie si pana la atenuarea gradata socului.
O nota in final - curiozitatea m-a facut sa verific daca nu cumva regizorul e un monstru. Nu este. Cainii nu au fost raniti in acest film.
Turi
pe 10 Iulie 2011 18:25
Este dur, exact ca viata. Seamana cu un ghem din capete ce se leaga pe masura ce urmaresti filmul. La sfarsit m-am simtit epuizata; a fost greu sa-l urmaresc datorita multor scene cu violenta, dar nu violenta filmelor de actiune. Scenariul a fost incredibil, am stat pana la sfarsit fara sa pot sa-mi inchipui urmatoarea faza. A fost un film senzational dar, datorita brutalitatii ,nu l-as mai urmari a doua oara.
Vorador
pe 01 Iunie 2011 19:05
Un film deosebit,o poveste despre 3 vieti dferite dar totusi asemanatoare care se incruciseaza la un moment dat intr-o poveste dura de viata!
Sper ca masacrarea acelor caini din film sa nu fie reala.
ionutt-
pe 26 Aprilie 2011 21:48
Din filmele lui Inarritu vazusem 21 grams si Babel, Amores perros pana acum l`am cam evitat, probabil si pentru ca nu ma prea atragea distributia. E extrem de bun si asta, prezentat in acelasi stil ca si celelalte. Recomand toate partiile trilogiei ,ca asta am inteles ca e.. eu unu le`am vazut la intamplare, habar n`am avut pana acum ceva timp ca`i trilogie si ca apartin aceluasi regizor. Incepeti cu asta, dupa 21 grams si Babel.
izzie
pe 17 Octombrie 2010 15:37
dur,dar real...no comment...il vezi si ramai cu gandul la multiplele scene din film
jansic
pe 25 Iulie 2010 00:15
cu ce sa incep? cele trei povesti de dragoste reprezinta trei lumi diferite, cu valori diferite, din care fac parte bineinteles si cainii. actiunea se invarte in jurul deciziilor luate de personaje, totul pare absolut real mai ales scenele de violenta si cruzime, iar cadrele se imbina perfect, jocul actoricesc ajuta foarte mult la conturarea originalitatii peliculei. un film interesant dar dur, care te invita la 'a reflecta'.
aayana
pe 23 Martie 2010 13:54
La fel ca şi-n 21 de grame, cadrele se îmbină dinamic, filmul te ţine într-o anumită tensiune, curiozitate, surprindere şi eliberare în final abia când auzi ultima melodie şi vezi cast-ul.
Trei destine se ciocnesc întâmplător (şi la propriu), pe parcursul filmului poveştile par a fi fără legătură între ele dar exact atunci când vezi ce au în comun, îţi dai seama că merită într-adevăr să-l priveşti.
Din cauza violenţei din film (unele faze sunt extraordinar de explicite) nu cred că o să-l revăd prea curând (cum obişnuiesc din când în când cu filmele care-mi plac mult). Cu ce am rămas după?
Te poţi îmbogăţi, poţi fi fericit şi poţi pierde totul când exagerezi şi devii lacom. Toţi pierd atunci când încearcă să obţină ceva pe căi mai puţin cinstite. De asemenea, când există un intermediar în tot ceea ce faci, de fapt nu faci nimic de unul singur.
Câinele este prezent în film ca un pretext. Te poţi îmbogăţi de pe urma lui (luptele cu câini fioroşi sunt de-a dreptul pline de violenţă, în comparaţie cu violenţa ce zace în oameni şi nu o lasă mereu la vedere), poţi renunţa la a lupta pentru familia pierdută şi să-ţi faci o familie de necuvântătoare, poţi să te-nţelegi bine cu cel care şi-a părărsit nevasta şi copiii până când, dintr-un moft totul se destramă.
Regizorul pune accent pe neputinţele oamenilor de a comunica, de a discuta pentru a rezolva conflictele pe căi paşnice. Nervii actorilor sunt transmişi privitorului, toate emoţiile sunt atît de bine redate încât ai senzaţia că totul se petrece în secunda în care priveşti.
În două dintre situaţii fraţii ajung să se certe până la a-şi dori moartea unul altuia, insistă în propriile obsesii deşi ştiu că nu sunt sănătoase (să fugi cu soţia şi cu copiii fratelui care era agresiv), să-i părăseşti pe cei care te iubesc pentru a-ţi satisface orgoliul şi egoismul pentru a îndrepta lumea.
Sunt unele scene de-a dreptul uimitoare: incapacitatea de a omorî un câine şi indiferenţa şi impasibilul de pe chipul unui om care ucide pentru bani. Un om care nu mai are nimic de pierdut după ce a pierdut tot ce era cândva important şi lacrimile pentru un câine vagabond ce moare sfâşiat de un pitbull.
Sunt multe de zis, pe scurt: e un film care merită văzut tocmai pentru că scoate atât de bine în evidenţă nişte adevăruri care ne dor dar există acolo şi se manifestă tacit.
Tehnica regizorală merită nota 10, unele replici dar şi muzica (aparent fadă) fac filmul de neuitat.
pe 21 Ianuarie 2007 23:43
Scenariul impresioneaza.Iubirea e o catea,iubirea distruge totul.fiecare e chinuit din cauza propriului amor:sotia fratelui ,trup , amanta, si caini.
pe 05 Decembrie 2004 21:58
Stupefiant, nu am vorbit o ora dupa ce am urmarit acest film...lipseau cuvintele.
Am vazut intai Crash (2004) si din pacate, desi un film excelent la randul sau, am constat ca nu vazusem originalul: acest film, realizat patru ani mai devreme. Fara ezitare pot afirma ca Amores Perros este printre cele mai dure, mai excesiv de realiste si in acelasi timp bune filme vazute de mine si ar fi inutil sa subliniez prin exemple ca actorii sunt de supraclasa, obisnuitii filmelor lui Inarritu. Acesta speculeaza cu subtilitate sentimente umane foarte puternice, in cea mai dura maniera posbila, de la violenta salbatica impotriva animalelor, pana la durerea tradarii, de la vanitate la fratricid sau alte forme de pacat asociabile poruncilor biblice.
Violenta umana o poti intelege logic, rational in masura in care tii cont ca principiile morale sunt practic singurul scut, fie el si artificial, fata de pornirile naturale instinctive. In absenta acestor principii orice membru al comunitatii, fie aceasta o societate oricat de evoluata, va fi eliminat conform legii selectiei naturale ce-si manifesta functionarea cu cinism in sensul transformarii celor slabi in resurse de hrana. Daca nu direct in hrana, atunci in sursa de venit. Si iata ca ajungem la violenta fata de animale, care oricat de respingatoare si de odioasa ar fi, in contextul rudimentar al societatii dezumanizate de mizerie si saracie, capata oarecari circumstante nu atenuante, ci o explicatie la randul ei.
Ma refer la acesti hispanici murdari, o supspecie totusi umana, apartinand unei lumi subterane mustind de criminalitate si violenta, conform unei formule de imagine cu care ne-am obisnuit deja. Si totusi pentru ei salbaticia asta face parte din normalitate, din cultura si traditia lor, din viata mizerabila de zi cu zi, din orice zi a vietii lor nemernice. Chiar si asa, acesti indivizi nu sunt prezentati ca niste monstri ci totusi ca oameni, plini de pacate, pentru care fiecare va plati.
Aceast portmanteau care intercaleaza trei povesti aparent total disjuncte, sustinute de flashbackuri complexe (marca inconfundabila a regizorului) te va coplesi prin intesitate, caci este un film care nu impresioneaza doar pe loc, dar si lasa un timp lung pentru reflectie si pana la atenuarea gradata socului.
O nota in final - curiozitatea m-a facut sa verific daca nu cumva regizorul e un monstru. Nu este. Cainii nu au fost raniti in acest film.
Sper ca masacrarea acelor caini din film sa nu fie reala.
Trei destine se ciocnesc întâmplător (şi la propriu), pe parcursul filmului poveştile par a fi fără legătură între ele dar exact atunci când vezi ce au în comun, îţi dai seama că merită într-adevăr să-l priveşti.
Din cauza violenţei din film (unele faze sunt extraordinar de explicite) nu cred că o să-l revăd prea curând (cum obişnuiesc din când în când cu filmele care-mi plac mult). Cu ce am rămas după?
Te poţi îmbogăţi, poţi fi fericit şi poţi pierde totul când exagerezi şi devii lacom. Toţi pierd atunci când încearcă să obţină ceva pe căi mai puţin cinstite. De asemenea, când există un intermediar în tot ceea ce faci, de fapt nu faci nimic de unul singur.
Câinele este prezent în film ca un pretext. Te poţi îmbogăţi de pe urma lui (luptele cu câini fioroşi sunt de-a dreptul pline de violenţă, în comparaţie cu violenţa ce zace în oameni şi nu o lasă mereu la vedere), poţi renunţa la a lupta pentru familia pierdută şi să-ţi faci o familie de necuvântătoare, poţi să te-nţelegi bine cu cel care şi-a părărsit nevasta şi copiii până când, dintr-un moft totul se destramă.
Regizorul pune accent pe neputinţele oamenilor de a comunica, de a discuta pentru a rezolva conflictele pe căi paşnice. Nervii actorilor sunt transmişi privitorului, toate emoţiile sunt atît de bine redate încât ai senzaţia că totul se petrece în secunda în care priveşti.
În două dintre situaţii fraţii ajung să se certe până la a-şi dori moartea unul altuia, insistă în propriile obsesii deşi ştiu că nu sunt sănătoase (să fugi cu soţia şi cu copiii fratelui care era agresiv), să-i părăseşti pe cei care te iubesc pentru a-ţi satisface orgoliul şi egoismul pentru a îndrepta lumea.
Sunt unele scene de-a dreptul uimitoare: incapacitatea de a omorî un câine şi indiferenţa şi impasibilul de pe chipul unui om care ucide pentru bani. Un om care nu mai are nimic de pierdut după ce a pierdut tot ce era cândva important şi lacrimile pentru un câine vagabond ce moare sfâşiat de un pitbull.
Sunt multe de zis, pe scurt: e un film care merită văzut tocmai pentru că scoate atât de bine în evidenţă nişte adevăruri care ne dor dar există acolo şi se manifestă tacit.
Tehnica regizorală merită nota 10, unele replici dar şi muzica (aparent fadă) fac filmul de neuitat.