Acesta este, de departe, cel mai nereuşit film de acţiune realizat în anul 2011, iar motivele pentru care este astfel sunt atât de multe încât o enumerare ar cuprinde aproape tot ce se referă la realizarea unui film, începând cu scenariul, regia, directorul, actorii, efectele speciale, coregrafia luptelor, interpretarea şi aşa mai departe.
Este greu de înţeles unde au găsit astfel de actori care, în unele scene, par că interpretează roluri de retardaţi mintali, în special şeful mafiot care-şi expune grimasele exagerate ale feţei părând mai degrabă un idiot decât un gangster descurcăreţ, aceleaşi grimase proliferându-se şi pe faţa poliţistului investigator cei doi parcă fiind fraţi. Per ansamblu, interpretarea actorilor este jalnică, sub orice critică, exceptându-l pe singurul actor american de calibru care apare doar la începutul şi finalul peliculei, preţ de trei minute.
Scenele de bătaie sunt realizate într-un mod jalnic şi nerealist, interpreţii caftindu-se asemenea unor clienţi ai unui bar de cartier, duelul pe biciclete cu pistoale este jignitor de slab realizat deoarece pe lângă faptul că este ridicol, ceilalţi oameni din jurul lor asistă impasibili la împuşcături, scenele care se vor a fi dure sunt supraexagerate într-un mod care aproape că insultă bunul simţ al cinefilului iar majoritatea scenelor sunt interioare şi inevitabil, în fiecare scenă, apar şi femei dezbrăcate asta poate pentru a atrage un anumit segment de spectatori.
O altă scenă ridicolă este atunci când eroul principal evadează din sediul poliţiei iar poliţistul investigator în loc să alerge după evadat strigă cu „îndârjire” să se oprească, lăsându-l să scape. Şi apropo de această scenă, discuţia dinaintea evadării este de-a dreptul idioată.
Alegerea titlului filmului este o mostră de „teribilism infantil”, teribilism născut din dorinţa de a-i conferi titlului, şi filmului, originalitate şi subânţelesuri subtile dar, per final, titlul este atât de subtil încât subtilităţile sunt invizibile.
Pelicula conţine şi câteva scene care se doresc a fi comice dar acestea eşuează lamentabil la fel ca întreg filmul. Poate singura explicaţie plauzibilă pentru această realizare nefericită este bugetul foarte mic alocat, aproximativ 500.000 de dolari.
Există totuşi un lucru bun în acest film şi acesta este ideea de bază, care, din cauza realizării neglijente, a fost distrusă în totalitate.
Vizionare plăcută!
alex_il_fenomeno
pe 31 Decembrie 2011 13:47
nu a fost un film rau , insa cred ca se putea mult mai bine . scenele de lupta s-au aflat undeva la mijloc , distributia a fost buna , insa povestea avea unele gauri , iar sfarsitul este de-a dreptul ciudat . Michael Madsen a fost o prezenta doar de umplutura , intrucat nu a avut multe momente in film . cred ca cele mai frumoase momente din film au fost cele panoramice asupra orasului Amsterdam , in toata splendoarea lui . nu il recomand decat amatorilor de filme de actiune .
psihologu
pe 12 Decembrie 2011 12:10
Luptele sunt lipsite de realism si multe scene sunt pur si simplu greu de digerat (si suntem constienti ca e un film de actiune), Michael Madsen apare doar pentru cateva momente.
Un film de vazut doar daca nu ai ce face...
Este greu de înţeles unde au găsit astfel de actori care, în unele scene, par că interpretează roluri de retardaţi mintali, în special şeful mafiot care-şi expune grimasele exagerate ale feţei părând mai degrabă un idiot decât un gangster descurcăreţ, aceleaşi grimase proliferându-se şi pe faţa poliţistului investigator cei doi parcă fiind fraţi. Per ansamblu, interpretarea actorilor este jalnică, sub orice critică, exceptându-l pe singurul actor american de calibru care apare doar la începutul şi finalul peliculei, preţ de trei minute.
Scenele de bătaie sunt realizate într-un mod jalnic şi nerealist, interpreţii caftindu-se asemenea unor clienţi ai unui bar de cartier, duelul pe biciclete cu pistoale este jignitor de slab realizat deoarece pe lângă faptul că este ridicol, ceilalţi oameni din jurul lor asistă impasibili la împuşcături, scenele care se vor a fi dure sunt supraexagerate într-un mod care aproape că insultă bunul simţ al cinefilului iar majoritatea scenelor sunt interioare şi inevitabil, în fiecare scenă, apar şi femei dezbrăcate asta poate pentru a atrage un anumit segment de spectatori.
O altă scenă ridicolă este atunci când eroul principal evadează din sediul poliţiei iar poliţistul investigator în loc să alerge după evadat strigă cu „îndârjire” să se oprească, lăsându-l să scape. Şi apropo de această scenă, discuţia dinaintea evadării este de-a dreptul idioată.
Alegerea titlului filmului este o mostră de „teribilism infantil”, teribilism născut din dorinţa de a-i conferi titlului, şi filmului, originalitate şi subânţelesuri subtile dar, per final, titlul este atât de subtil încât subtilităţile sunt invizibile.
Pelicula conţine şi câteva scene care se doresc a fi comice dar acestea eşuează lamentabil la fel ca întreg filmul. Poate singura explicaţie plauzibilă pentru această realizare nefericită este bugetul foarte mic alocat, aproximativ 500.000 de dolari.
Există totuşi un lucru bun în acest film şi acesta este ideea de bază, care, din cauza realizării neglijente, a fost distrusă în totalitate.
Vizionare plăcută!
Un film de vazut doar daca nu ai ce face...