Un sat din Câmpia Dunării trăiește tensiunea politică a evenimentelor din primii ani de după 1944 şi deopotrivă, urmările pustiitoare ale secetei. Pe ulițele satului apar primele tractoare, iar în praful din jurul fântânilor secătuite, copiii se antrenează în dansurile rituale de implorare a stropului binefăcător. Colectivitatea, confruntată cu speranța unei alte vieți își caută rostul în construirea unui canal. Fiecare individid, aflat încă sub presiunea sărăciei, a întâmplărilor tulburi, își leagă nădejdile de săparea unei fântâni „a lui” în locuri știute din poveste a fi norocoase. Vis disperat realizabil la scara omului singur (motivul prilejuiește câteva dintre cele mai bune secvențe), dar ineficace pentru schimbarea destinului celor mulți, a căror singură șansă rămâne munca umăr la umăr. Finalmente dispariția, „înghiţirea” fântânii stinghere nu mai echivalează cu o dramă, ci cu renunțarea conștientă la un drum fără ieşire.
Urmăreşte-ne pe:
Termeni şi condiţii |
Contact |
Politica de confidentialitate |
A.N.P.C |
