In acelasi an in care serialul Clanul Soprano lansase deja o moda rafinata cu lipici la milioane de telespectatori din intreaga lume, aceasta comedie neagra cu un Robert De Niro atipic in rol principal avea sa faca furori in cinematografe. Respectand reteta brevetata de faimosul serial, filmul parodiaza genul peliculelor cu gangsteri, punand in carca nasului Paul Vitti (De Niro) o povara de anxietati, temeri, sentimente de vinovatie si crize de identitate. Asemeni lui Tony Soprano, personajul lui De Niro, un cap al mafiei new-york-eze de aceasta data, trebuie sa apeleze la serviciile unui psiholog interpretat cu mult umor de Billy Crystal. Napadit de atacuri de panica provocate de sentimentul de vina cauzat de asasinarea iubitului sau tata, Vitti ajunge sa-l terorizeze pe Sobel. Terapia verbala a acestuia da roade nesperate si gangsterul ajunge sa-si petreaca mai mult timp pe canapeaua rosie decat cu prietenii sai mafioti.
Dependenta sa de Sobel devine asa de puternica incat nasul isi urmareste psihiatrul peste tot, la restaurant, la tenis, ba chiar si-n fata altarului, la nunta acestuia cu frumoasa reporterita de televiziune, interpretata de Lisa Kudrow. Asa de mult isi neglijeaza Vitti munca, incat rivalul sau de o viata, Primo Sidone (Chazz Palmintieri) incepe sa-l sape pentru a-i lua pozitia de lider. Totusi, Vito care a invatat ceva smecherii de la Sobel reuseste sa-si pastreze suprematia, uimitor, fara sa foloseasca prea mult forta fizica a gorilelor sale, ci pe cea a cuvintelor convingatoare si bine alese.
Finalul aduce o nebanuita rasturnare de situatie cu niste agenti FBI care cred ca Vitti este pe cale sa-si lichideze taman doctorul care l-a scapat de nervi.
