Pentru cei provin din familii destramate, va fi greu de urmarit acest film. E genul de film care te acapareaza fara sa-ti dai seama, iar atmosfera lui dezolanta te apasa psihic. Familia incearca sa se mentina unita, prin fanatismul unui tata care se zbate din punct de vedere financiar sa-si sustina copiii. E dur, pentru ca viata l-a incoltit cu dezamagirile ei de atatea ori, cea mai mare dezamagire fiind poate oferita prin inconstienta/neputinta sotiei de a-si asuma responsabilitatile de mama/sotie. Nu e in intregime culpa ei, barbatul afisand uneori o autoritate si un comportament greu de suportat, iar propria ei parere despre sine insasi o recomanda ca fiind inapta (psihologic) de a fi fiinta de care au nevoie cei doi copii. Daca fetita e umbra tatalui, fiind din aceasta cauza mai putin conturata ca si personaj, baietelul, in schimb, manifesta de mic accese de personalitate si vedem in el deja un mic Renato. Un baietel care zambeste rareori, dar care isi impune incet-incet punctul de vedere, un baietel care, inconstient, va repeta poate la maturitate gesturile tatalui. Nu-i de mirare ca-si petrece timpul in compania familiei vecinului si ca se hraneste cu caldura lor sufleteasca, pentru ca acasa ii lipseste nucleul familiei de care au atata nevoie copiii pentru a se dezvolta normal. Poate nu intamplator, data fiind si varsta lui, e si cel mai sensibil si cel mai perceptiv dintre cei doi copii : se indoieste ca mama a revenit pentru totdeauna in sanul familiei, si in acest sens, ii supravegheaza permanent pasii. Si totodata, e si cel care are cea mai mare nevoie de ea.
Ca o paranteza, eu as recomanda un psiholog pentru astfel de cazuri, pentru ca de cele mai multe ori, copiii sunt victimele nevinovate ale grabei unora de deveni parinti, uneori mult mai devreme decat ar recomanda-o dezvoltarea lor psihica/morala.
P.S. Greu cu limba italiana. Titlul e de fapt un joc de cuvinte, in limba italiana "libero" insemnand deopotriva liber si libero (fundas - la fotbal). Cuvantul "liber-o" nu exista. In contextul actiunii din film, titlul ar fi "Si liber e bine". E de fapt o ironie, daca stai sa te gandesti.
Iulidesprefilme
pe 12 Aprilie 2013 20:05
Primul pas regizoral al unui actor care a debutat la 5 ani şi care se pricepe să lucreze cu copiii...
Ca o paranteza, eu as recomanda un psiholog pentru astfel de cazuri, pentru ca de cele mai multe ori, copiii sunt victimele nevinovate ale grabei unora de deveni parinti, uneori mult mai devreme decat ar recomanda-o dezvoltarea lor psihica/morala.
P.S. Greu cu limba italiana. Titlul e de fapt un joc de cuvinte, in limba italiana "libero" insemnand deopotriva liber si libero (fundas - la fotbal). Cuvantul "liber-o" nu exista. In contextul actiunii din film, titlul ar fi "Si liber e bine". E de fapt o ironie, daca stai sa te gandesti.