Părerea criticului
Acţiunea animaţiei în care bărcile şi vapoarele prin viaţă, intrată pe 13 octombrie în cinematografele noastre, începe într-un mic port, în care o ambarcaţiune de salvare – corespondentul unui băiat pistruiat şi entuziasmat de misiunea pe care o are în Golful Liniştit – este promovată.
Micul Elias ajunge să fie decorat de regina Marelui Port şi ales drept noul responsabil cu ordinea, siguranţa şi ajutorul tuturor ambarcaţiunilor din noua şi mult mai dezvoltata zonă urbană, iar odată cu noile responsabilităţi vin noi prieteni, o simpatică bărcuţă (care îi devine foarte dragă), dar şi unele probleme, generate de o gaşcă de traficanţi de metale rare, ale căror acţiuni ajung să afecteze vremea pe mare şi să pună în pericol ambarcaţiunile.
Personajele îşi au originea într-o carte pentru copii norvegiană apărută în 1999, ce a generat un serial TV şi încă două lungmetraje de animaţie, lansate în 2007, respectiv 2010 (cel de-al doilea, Elias și comoara din adâncuri, se regăseşte periodic în programul posturilor FilmBox).
Animaţia se adresează în special celor mici, care vor fi fascinaţi de varietatea bărcilor şi vapoarelor existente într-un port – de apreciat şi ingeniozitatea realizatorilor, care au oferit, prin mimică şi accesorii marinăreşti, personalitate fiecărei ambarcaţiuni. Elias nu este un personaj de admirat în mare parte a aventurii sale. Mândria îi pune adesea în umbră curajul, iar teama de a-şi recunoaşte greşelile îl îndepărtează de prieteni.
Învaţă însă, prin aventura detectivistică de care are parte, că nu-şi poate găsi locul în comunitate fără să îşi respecte prietenii şi să ceară ajutorul acestora. Îl însoţesc în acţiunile sale o serie de bucăţi muzicale – adesea generate de „modernii” săi prieteni – din care cei mici au remarcat în special piesele hip-hop şi, mai ales bucata în care, mai în glumă, mai în serios, Elias era numit „o barcă de la ţară”.
Micul Elias ajunge să fie decorat de regina Marelui Port şi ales drept noul responsabil cu ordinea, siguranţa şi ajutorul tuturor ambarcaţiunilor din noua şi mult mai dezvoltata zonă urbană, iar odată cu noile responsabilităţi vin noi prieteni, o simpatică bărcuţă (care îi devine foarte dragă), dar şi unele probleme, generate de o gaşcă de traficanţi de metale rare, ale căror acţiuni ajung să afecteze vremea pe mare şi să pună în pericol ambarcaţiunile.
Personajele îşi au originea într-o carte pentru copii norvegiană apărută în 1999, ce a generat un serial TV şi încă două lungmetraje de animaţie, lansate în 2007, respectiv 2010 (cel de-al doilea, Elias și comoara din adâncuri, se regăseşte periodic în programul posturilor FilmBox).
Animaţia se adresează în special celor mici, care vor fi fascinaţi de varietatea bărcilor şi vapoarelor existente într-un port – de apreciat şi ingeniozitatea realizatorilor, care au oferit, prin mimică şi accesorii marinăreşti, personalitate fiecărei ambarcaţiuni. Elias nu este un personaj de admirat în mare parte a aventurii sale. Mândria îi pune adesea în umbră curajul, iar teama de a-şi recunoaşte greşelile îl îndepărtează de prieteni.
Învaţă însă, prin aventura detectivistică de care are parte, că nu-şi poate găsi locul în comunitate fără să îşi respecte prietenii şi să ceară ajutorul acestora. Îl însoţesc în acţiunile sale o serie de bucăţi muzicale – adesea generate de „modernii” săi prieteni – din care cei mici au remarcat în special piesele hip-hop şi, mai ales bucata în care, mai în glumă, mai în serios, Elias era numit „o barcă de la ţară”.
