Părerea criticului
Olympus Has Fallen, unul dintre hiturile la box office ale lui 2013, continua în 2016 cu London Has Fallen iar vineri, pe 30 august, se lansează la cinema Angel Has Fallen, cu același Mike Banning (Gerard Butler), agentul din Serviciile Secrete care trebuie să contracareze atacurile la adresa Președintelui SUA.
Gerard Butler revine așadar pentru a treia oară în rolul celui mai eficient agent de Securitate, într-o nouă etalare a eroismului american. Miza e salvarea Președintelui dar și demonstrarea propriei nevinovății când i se înscenează atentatul. Factorul agravant e că nici agentul nu mai este ce a fost, ci vrea să se retragă, are insomnii, vertij și dureri de spate (da, chiar așa a gândit scenaristul). Dar acum, „îngerul păzitor” al Președintelui trebuie să fie cu un pas înaintea FBI-ului pentru a demasca adevărații autori ai atacului.
Formula dramaturgică a seriei se reia: în timp ce autorităţile care trebuie să rezolve cazul sunt fie compromise fie își dau cu stângu-n dreptu', protagonistul se strecoară prin interstiţiile spitalului unde zace, între viață și moarte, Președintele (în primul film din serie, agentul Banning se strecoară prin interstiţiile Casei Albe ocupate, la fel ca Harrison Ford prin viscerele avionului în Air Force One, 1997) şi, dibaci, nu se lasă până nu contracarează acțiunile teroriștilor. Nu lipsesc nici trădătorul infiltrat, nici dama în rol de putere (Jada Pinkett Smith e Agent FBI Thompson), nici ajutorul venit dintr-o direcție neașteptată.
Scenele de acțiune sunt captivante, nu lipsesc nici luptele corp la corp, dar filmul se menține în linia de implauzibilitate ce caracteriza London Has Fallen - atacul cu drone e spectaculos, dar cât de plauzibil? Spațiul aerian din jurul unui președinte este interzis. Mai mult, echipajele de securitate din film nu s-au ocupat nici cu verificarea ariei terestre din proximitatea lacului unde pescuiește președintele. Oricum, în materie de scene implauzibile, Fast & Furious Presents: Hobbs & Shaw e ocupantul primului loc, cu personajul lui Dwayne Johnson ținând doar cu forța brațelor un elicoter într-o mână și un camion în alta.
Intro-ul, destul de lungit, arată predilecția regizorului Ric Roman Waugh pentru substanţa umană: încearcă să arate seriozitatea agentului Mike Banning (Gerard Butler) la antrenamente, relația cu soția și copilul, cu prietenii. Abia după vreo 15 minute filmul demarează cu atacul brutal asupra Președintelul, atac care arată spectaculos și oferă tensiune. Waugh are idei pentru unele cadre interesante, dar îi lipsește imaginația când protagonistul e în acțiune, Banning rezolvând mai toate problemele în acelaşi fel, așa cum am văzut în primele minute ale filmului, la antrenamente.
Butler încă e credibil în rol deși a îmbătrânit. În următoarele filme din serie ar face mai bine să stea la biroul de comandă din postura de director al Serviciilor Secrete și nu să facă muncă de teren.
Gerard Butler revine așadar pentru a treia oară în rolul celui mai eficient agent de Securitate, într-o nouă etalare a eroismului american. Miza e salvarea Președintelui dar și demonstrarea propriei nevinovății când i se înscenează atentatul. Factorul agravant e că nici agentul nu mai este ce a fost, ci vrea să se retragă, are insomnii, vertij și dureri de spate (da, chiar așa a gândit scenaristul). Dar acum, „îngerul păzitor” al Președintelui trebuie să fie cu un pas înaintea FBI-ului pentru a demasca adevărații autori ai atacului.
Formula dramaturgică a seriei se reia: în timp ce autorităţile care trebuie să rezolve cazul sunt fie compromise fie își dau cu stângu-n dreptu', protagonistul se strecoară prin interstiţiile spitalului unde zace, între viață și moarte, Președintele (în primul film din serie, agentul Banning se strecoară prin interstiţiile Casei Albe ocupate, la fel ca Harrison Ford prin viscerele avionului în Air Force One, 1997) şi, dibaci, nu se lasă până nu contracarează acțiunile teroriștilor. Nu lipsesc nici trădătorul infiltrat, nici dama în rol de putere (Jada Pinkett Smith e Agent FBI Thompson), nici ajutorul venit dintr-o direcție neașteptată.
Scenele de acțiune sunt captivante, nu lipsesc nici luptele corp la corp, dar filmul se menține în linia de implauzibilitate ce caracteriza London Has Fallen - atacul cu drone e spectaculos, dar cât de plauzibil? Spațiul aerian din jurul unui președinte este interzis. Mai mult, echipajele de securitate din film nu s-au ocupat nici cu verificarea ariei terestre din proximitatea lacului unde pescuiește președintele. Oricum, în materie de scene implauzibile, Fast & Furious Presents: Hobbs & Shaw e ocupantul primului loc, cu personajul lui Dwayne Johnson ținând doar cu forța brațelor un elicoter într-o mână și un camion în alta.
Intro-ul, destul de lungit, arată predilecția regizorului Ric Roman Waugh pentru substanţa umană: încearcă să arate seriozitatea agentului Mike Banning (Gerard Butler) la antrenamente, relația cu soția și copilul, cu prietenii. Abia după vreo 15 minute filmul demarează cu atacul brutal asupra Președintelul, atac care arată spectaculos și oferă tensiune. Waugh are idei pentru unele cadre interesante, dar îi lipsește imaginația când protagonistul e în acțiune, Banning rezolvând mai toate problemele în acelaşi fel, așa cum am văzut în primele minute ale filmului, la antrenamente.
Butler încă e credibil în rol deși a îmbătrânit. În următoarele filme din serie ar face mai bine să stea la biroul de comandă din postura de director al Serviciilor Secrete și nu să facă muncă de teren.
