Părerea criticului
Adam Sandler vine din "Punch-Drunk Love" (acelasi costum si-aceeasi nevroza la patru ace). Jack Nicholson vine din Nicholsonland (adica e-acelasi si totul altul). Marisa Tomei vine de la ea de-acasa, Luis Guzman vine din "Village People" la pensie, Woody Harrelson idem, John C. Reilly din P.T. Anderson & Leonard Cohen, iar John Turturro din fratii Coen, versiunea fara script.

Ei se-ntalnesc in "Al naibii tratament!", o comedie traznita semnata (de parc-ar mai conta) Peter Segal. Partea cea mai buna este ca pare o parodie la "Analyze That", un film atat de prost incat orice parodie e mai buna. In plus, pare episodul pilot al unui sitcom pe care producatorii au decis sa-l lanseze pe marele ecran pentru ca pilotul era beat.

Raman gagurile: proaste, bune (momentul "West Side Story" in masina e antologic!), simpatice (John McEnroe in chip de homeless, Harry Dean Stanton in chip de orb, Rudy Giuliani in chip de Rudy Giuliani) sau pur si simplu enorme: intalnirea lui Dave (Sandler) cu cel care-i facuse zile fripte in copilarie, ajuns calugar budist (Reilly), e una din cele mai savuroase scene de tacaneala de la Stan, Bran, fratii Marx & Farrelly incoace!

Nicholson il bate pe De Niro cand e vorba sa se prosteasca, iar filmul - o prostie la care razi nonstop - se-ncheie in acelasi registru dement-tembel in care a inceput.